1. Ca să pot apăra mântuirea,
Și-Adevărul şi Pacea de Sus,
/: Mai întâi tu să-i simţi zămislirea
Înăuntru să-ţi schimbe trăirea,
Prin credinţa în Domnul Isus! (bis 2)/:

2. Mai întâi tu să fii o scânteie
Din izvorul de Soare şi jar,
/: Ca arzânda-ţi făptură să deie
Tuturor care vin ca să-ţi ceie
Adevăr, mântuire şi har! (bis 2) :/

3. Tu întâi să primeşti liberare
De-ntuneric, plăceri şi pământ,
/: Ca să poţi fi o vie-ndrumare,
Spre Acel care-mparte salvare,
Celor prinși de păcat ca-n mormânt! (bis 2) :/

4. Tu să ai mai întâi părtăşie
Cu lumina Cetăţii cereşti,
/: Și-al tău nume în Cartea cea vie
Scris prin jertfa Golgotei să fie,
Numai astfel eşti pus să slujeşti. (bis 2) :/

5. Tu întâi să pătrunzi taina firii,
Cea din Duhul Preasfânt Dumnezeu
/: Și veștmântul frumos al sfinţirii,
Cu podoabele albe-a iubirii
Să-l îmbraci tu întâi şi mereu. (bis 2) :/

6. Doar aşa vei putea totdeauna,
Ca să aperi ce-i sfânt şi frumos,
/: Când înfrângi prin credinţă minciuna
Când evlavia-ți este cununa,
Când întâi tu trăiești ca Hristos! (bis 2) :/

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 246.
”Dă-te pe tine însuți pildă de fapte bune, în toate privințele!” Tit 2:7.