1. E noapte adâncă şi urlă furtuna,
Iar calea credinţei se face mai grea,
/: Ajută-ne Doamne, prin har totdeauna,
Să-nfrângem vrăjmaşii ce viaţa ne-ar vrea! :/

2. Să ţinem privirea mereu ridicată,
Mai sus peste lumea de unde suntem,
/: Spre Ținta vieţii-n lumină-mbrăcată,
Prin neguri şi lupte, mai clar s-o vedem! :/

3. Păstrează-ne treji şi adu-ne aminte,
Că noaptea şi chinul de-aici s-or sfârşi
/: Și-n Țara luminii şi-a păcii preasfinte,
Noi fiii credinţei curând vom păși! :/

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 243.