1. Smulge cu desăvârşire,
Orice rest din vechea-mi fire
Rădăcini adânci şi tari,
De păcat ce dau lăstari,
Smulge-le din viaţa mea,
Doamne, cu puterea Ta!

2. Buruienile străine,
Care-au fost sădite-n mine
De lucrarea celui rău,
Smulge-Ie cu braţul Tău;
Sufletul să-mi fie-n veac,
Un ogor pe sfântu-Ți plac.

3. Ca sămânţa Ta cerească,
Să-ncolţească, să rodească,
Harul mântuirii plin,
Cu-n duh nou, cu-n simţ divin
Și cu-n dor, mai arzător,
După veacul viitor!

4. Evanghelia slăvită,
S-o pot duce neştirbită,
Celor care zac robiţi,
De păcate-nlănţuiţi,
Să primesc-al vieţii dar,
Și-al iertării veşnic har.

5. Fă Tu viaţa mea grădină,
Cu flori albe de lumină,
Purtătoare de nectar,
Și de roade sfinte-n har,
Să le strângi, să le culegi,
Numai Tu, lsuse-ntregi.

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 232.