1. De pe culmile iubirii,
Albe şi-nsorite,
/: Văd întinsul strălucirii,
Și splendoarea rânduirii,
Patriei dorite, patriei dorite! :/

2. Inima mi-se aprinde,
Viaţa-mi se topeşte,
/: De-aş putea azi m-aş desprinde
De pământul ce-mi cuprinde
/: Dorul care creşte! ://

3. Şi-aş zbura, zbura spre Tine,
Să Te-ajung odată,
/: Căci Te port adânc în mine,
Și-n furtuni şi-n vremi senine,
/: Țară minunată! ://

4. Frumuseţea Ta mă-mbie,
Totu-i sărbătoare
/: M-ai vrăjit pe veşnicie,
Vino, sfântă-mpărăţie,
/: Cu-al Dreptăţii Soare! ://

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 229.
”Moise s-a suit din câmpia Moabului pe muntele Nebo, pe vârful multelui Pisga, în fața Ierihonului. Și Domnul i-a arătat toată țara: de la Galaad până la Dan.” Deuteronom 34:1.