1. Cu amfora inimii mele
Când zorii-şi aruncă beteala
Luminii pe cerul cu stele
Grăbit şi-nsetat vin cu ea la

R1: Fântâna cu Apa cea vie
Și sfânt-a Adevărului, care
Țâşneşte din veci spre vecie
S-o umpli cu dulce răcoare.

2. Şi setea din ea-şi potolescă
Câţi trec prin a lumii Sahară,
Puteri tot mai noi să primească
Să-şi poarte a crucii povară!

R2: Mi-e amfora mică, Stăpâne,
Dar mult să reverse ea poate
Cu Apa cea vie din Tine,
Mi-o umple în zilele toate!

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 219.
”Apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va tâșni în viața veșnică.” Ioan 4:14.