1. Când m-apasă întristarea,
Când mi-e sufletu-nnorat,
O, Isuse alinarea,
Și odihna-n Tine-mi cat.
Tu cunoşti făptura-mi slabă,
Și ştii luptele ce-mi vin,
Adu-mi, Doamne, mai degrabă
Ajutorul Tău deplin!

2. Adu-mi bucuria sfântă,
Și seninu-n viaţa mea,
Luptele care-o frământă,
Linişteşte-le în ea.
Şi-n lumina Feţei Tale,
Să mă ţii pân-Ia sfârşit,
Ca să pot pe-a vieţii cale
Alerga necontenit.

3. În iubire şi-n credinţă
Totdeauna să mă creşti,
Și de scumpa Ta Fiinţă,
Tot mai mult să m-alipeşti.
Ca să pot rămâne-n Tine,
Liniştit şi roditor,
Chiar şi-atunci când greul vine,
Scumpul meu Mântuitor!

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 208.