1. Nu-i jertfă prea mare să cazi apărând Frumseţea-Adevărului care
/: Din Cer coborât-a la noi aducând,
Lumină, iubire, iertare! :/

2. Nu-i jertfă prea mare să pierzi pe pământ
Averi, prietenii, libertate,
/: Când Domnul smerit a lăsat Cerul sfânt,
Să poarte-ale noastre păcate. :/

3. Nu-i jertfă prea mare să fii prigonit,
Când crezi şi păstrezi calea dreaptă,
/: Când ştii c-o s-ajungi un sfârşit strălucit,
Când ştii ce cunună te-aşteaptă! :/

4. Nu-i jertfă prea mare, când ochii-ţi ridici
Sspre Jertfa de Domnul adusă,
/: Când ştii cât de mult a plătit El aici
A ta mântuire nespusă! :/

5. Alungă-ntristarea şi fii fericit,
Cântând imnuri sfinte iubirii,
/: C-alături de Domnul ai fost rânduit
Să fii pe altarul jertfirii! :/

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 207.