1. Ce frumoasă-i mântuirea,
Ce frumoasă. ce frumoasă!
Toarnă-n suflet fericirea
Luminoasă, luminoasă!
/: Căci acel care-a venit,
La Isus cel răstignit,
Mântuire-a dobândit,
Luminoasă! :/

2. Ce deplină-i mântuirea,
Ce deplină, ce deplină,
Taina ei omoară firea
Cea de tină, cea de tină!
/: Şi din moartea ei răsar,
Zorii vieţii noi, în dar,
Îmbrăcată-n sfântul har
Și-n lumină! :/

3. Ce slăvită-i mântuirea,
Ce slăvită, ce slăvită!
E gătită cu iubirea
Liniştită, liniştită!
/: Şi pe unde trece ea,
Lasă alb vesmânt de nea,
Miresmat cu dragostea
Liniştită! :/

4. Ce măreaţă-i mântuirea,
Ce măreaţă, ce măreaţă!
Poartă-n ea nemărginirea
De viaţă, de viaţă.
/: Căci în haru-I minunat
Domnu-n braţe ne-a purtat,
Spre izvorul nesecat
de viaţă! :/

5. Închinare-n umilinţă
Închinare, închinare
Îi aducem cu credinţă
Și-ascultare, și-qscultare,
/: Domnului iubit Isus,
Ce-n iubire ne-a adus,
Mântuirea cea de Sus,
Cu-ndurare! :/

I: Cântările Harului - volumul 1, cântarea 199.