1. Păcatul Ți-a gătit, Isuse,
Adânc şi-ntunecos mormânt,
Și-n moarte-nlănţuit Te puse,
Să zaci Tu cel mai Viu şi Sfânt.

R: Dar nu-i groap-atât de-adâncă
Și nu-i lanţ atât de gros,
Ca să poată ţine veşnic
Adevărul luminos.
Căci din ea, mai viu, mai tare,
Mai slăvit şi mai frumos,
Va-nvia fără zăbavă,
C-Adevărul e Hristos!

2. Pecetluitu-i-a intrarea
Și strajă-n uşa lui a pus,
Ca să-Ți împiedice Lucrarea,
Ce Tu ai spus c-o faci, Isus!

3. Dar când sosit-a ora sfântă
Zdrobite-au fost drăceşti puteri,
Și straja a căzut înfrântă,
În faţa sfintei Învieri.

4. Şi-n strălucire orbitoare
Te-ai ridicat Biruitor,
lsuse, Veşnicule Soare,
De viață pururi dătător!

I: Cântările Harului - volumul 1, cântarea 190.