1. Toate cărările Tale,
O, Doamne Sfânt şi mare,
Toate cărările Tale,
Sunt pace şi-ndurare!

R1: Chiar când viaţa-mi este greu-lovită,
Și când furtuna neagră mă orbeşte,
Știu că-ndurarea Ta nemărginită,
Cu-a ei lumină pururi mă-nsoțește.

2. Toate cărările Tale,
Cerescule Părinte,
Toate cărările Tale,
Sunt dragoste fierbinte!

R2: Când viitorul inima-mi frământă,
Când ura lumii crunt mă săgetează,
Știu că iubirea Ta cea neînfrântă,
Cu-a ei putere ființa mi-o veghează!

3. Toate cărările Tale,
Din tainica vecie,
Toate cărările Tale-s
Întregi credincioşie!

R3: Chiar când credinţa-mi este clătinată
Și când nădejdea-mi zace doborâtă,
Credincioşia Ta nestrămutată,
Mă ţine lângă Tine, hotărâtă!

4. Toate cărările Tale,
Preaînţelept Stăpâne,
Toate cărările Tale,
Sunt sfântă-nţelepciune!

R4: Când calea-mi este cu ţepuşe-amare,
Și-ncerc dureri şi pierderi ne-ntâlnite,
Știu că-n înţelepciunea Ta cea mare,
Mă pregăteşti pentru lucrări slăvite!

5. Toate cărălie Tale,
De mine ne-nţelese,
Toate cărările Tale,
Sunt haruri mai alese!

R5: Căci văile de moarte-ntunecate,
Prin care trec în scurta mea trăire
Sunt drumurile Tale minunate,
Ce duc la viață şi desăvârşire!

I: Cântările Harului, volumul 1, Cântarea 172.