1. De-aş fi târât afară din cetate
Ca Ştefan, şi ca el să fiu ucis,
/: Atât cât încă inima mea bate,
Isus, nu-Ţi voi călca Cuvântul scris! :/

2. De De-aş fi batjocorit în gura mare,
de toţi acei ce viaţa-mi urmăresc,
/: Atât cât încă voi avea suflare,
Isus, mai mult de Tine m-alipesc! :/

3. De-aş fi închis şi pus sub crudă pază,
Și-n întuneric de mormânt de-aş sta,
/: Atât cât încă mintea-mi este trează,
Isus, eu nu renunt la calea Ta! :/

4. De-aş fi de cei mai dragi dat părăsirii,
Și ne-nţeles şi-nvinuit de-aş fi,
/: Mi-aş îneca în lacrimi darul firii,
Dar Adevărul Tău nu voi jertfi. :/

5. Ci vreau mai mult, cu-ntreaga mea fiinţă,
Cât timp voi pribegi pe-acest pământ,
/: Să pot rămâne-n unica credinţă,
Descoperită-n viul Tău Cuvânt! :/

6. Şi-nflăcărat de Tine prin iubire,
Să-Ţi nalț slăvitul Nume tot mai sus,
/: Căci Tu-mi eşti Adevăr şi Mântuire,
Și Tu Credinţă, pentru veci, Isus! : . /

I: Cântările Harului - volumul 1, cântarea 167.