1. De-aş fi târât afară din cetate
Ca Ştefan, şi ca el să fiu ucis,
/: Atât cât încă inima mea bate,
Isus, nu-Ţi voi călca Cuvântul scris! :/

2. De De-aş fi batjocorit în gura mare,
de toţi acei ce viaţa-mi urmăresc,
/: Atât cât încă voi avea suflare,
Isus, mai mult de Tine m-alipesc! :/

3. De-aş fi închis şi pus sub crudă pază,
Și-n întuneric de mormânt de-aş sta,
/: Atât cât încă mintea-mi este trează,
Isus, eu nu renunt la calea Ta! :/

4. De-aş fi de cei mai dragi dat părăsirii,
Și ne-nţeles şi-nvinuit de-aş fi,
/: Mi-aş îneca în lacrimi darul firii,
Dar Adevărul Tău nu voi jertfi. :/

5. Ci vreau mai mult, cu-ntreaga mea fiinţă,
Cât timp voi pribegi pe-acest pământ,
/: Să pot rămâne-n unica credinţă,
Descoperită-n viul Tău Cuvânt! :/

6. Şi-nflăcărat de Tine prin iubire,
Să-Ţi nalț slăvitul Nume tot mai sus,
/: Căci Tu-mi eşti Adevăr şi Mântuire,
Și Tu Credinţă, pentru veci, Isus! : . /

I: Cântările Harului - volumul 1, cântarea 167.
”Și chiar de nu ne va scoate(din cuptor), să știi împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălțat!” Daniel 3:18