1. Dumnezeul îndurării,
Sfânt Izvor de pace,
Harul veşnic al iertării,
Iarăşi să mă-mbrace.
Ca să pot nălţa curată
Ruga mea în lacrimi,
Să nu fie-mpiedicată,
De păcat şi patimi!

2. Mâini curate totdeauna
Să ridic spre Tine,
Nentinate de minciuna,
Care-adesea vine.
Căci în firea mea de humă
Zace viclenie,
Biruieşte-o Tu şi du-mă
Zilnic spre vecie!

3. Iar cu dragii mei din casă
Să trăiesc în jarul
Dragostei pe care-I lasă
Totdeauna harul.
Ca aripa rugii mele
Să-şi poarte dorinţa,
Pe 'nălţimile acele
Unde-Ți stă Fiinţa!

4. Dumnezeule, Părinte,
Dă-mi dorinţă vie,
Să mă pot ruga fierbinte,
Cu credinţă, Tie!
Şi prin firul rugăciunii
Să cobori în mine,
Taina veşnic-a luminii,
Care este-n Tine!

I: Cântările Harului - volumul 1, numărul 164.