1. Eşti tu binecuvântare,
Pentru cei din jurul tău?
Viaţa ta arată pururi
Pe Isus şi Cerul Său?

R: Să fiu binecuvântare,
Pentru cei din jurul meu,
E dorinţa arzătoare,
Ce mă mistuie mereu.
Binecuvintează, Doamne,
Totdeauna viaţa mea,
Ca toţi cei din jur să fie,
Binecuvântaţi prin ea!

2. Eşti tu cale pentru-aceia
Care astăzi rătăcesc,
Și-n adâncul fărdelegii
Viaţa-ntreagă şi-o trăiesc?

3. Eşti tu ochiul curăţiei
Pentru orbii în păcat!
Pot ei ca să afle-n tine
Adevărul minunat?

4. E fiinţa ta lumină?
Poţi să fii tu ajutor,
Celor ce nu-L au în viaţă
Pe Isus Mântuitor?

5. De nu eşti predat în totul
Domnului, trăind frumos,
Nu poţi fi nici ochi, nici cale,
Pentru cei fără Hristos!

6. Dacă-n viaţa ta păcatul
Mai trăieşte-n loc ascuns,
Tu eşti piatra poticnirii,
Pentru toţi, de nepătruns.

7. Poţi să ai înţelepciune,
Poţi să ştii vorbi frumos,
De n-ai haina neprihanei,
Nu-i poţi duce la Hristos!

8. Numai când tu ai în viaţă
Ca stăpân pe Domnul Sfânt
Poţi fi binecuvântare,
Tuturora pe pământ!

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 139