Era seară liniștită cu cerul senin
Când fu cina pregătită Fiului Divin
El sta cu ai săi la masă, în locul gătit
Și-apoi cu voce miloasă, astfel le-a vorbit
Frații Mei! Sosit-a ceasul să ne despărțim
Voi să nu pierdeți curajul, căci iar am să vin
Trebuie să se'mplinească toate ce s-au scris
Voi fi judecat la moarte şi pe cruce'ntins
Dar vă spun mai dinainte, pentru ca să știți
Căci unul din voi mă vinde, pe treizeci de arginti
Atunci toți se'ndreaptă, către învățător
Şi pe rând se'ntreabă care-i trădător
Când veni rândul lui Iuda, întreabă și el
Nu cumva oi fi eu Doamne fiul cel mișel?
Tu ești ludo zice Domnul, du-te mai curând
Iată-acum sosit-a ceasul, să faci ce-ai de gând
El atunci îndată merse, către acel sobor
Unde așteptau cu sete a Domnului omor.
Acolo-și vându stăpânul, luda cel mișel
Şi printr-un sărut fățarnic, Îl predă pe El
Ei L-au dus la judecată și L-au osândit
Și pe cruce cu ocară, ei L-au răstignit
Iuda a făcut păcatul și s-a spânzurat
Căci prea tare s-a temut, de toate ce-a făcut.