1. Învaţă-mă Înţelepciune
Și-mi îndrumează calea mea
Că numai Tu-mi poţi fi lumină
Când drumu-i strâmt şi noaptea-i grea.
Învaţă-mă că nu-s pe lume
Comori mai mari şi mai de preţ,
Decât trăirea luminoasă
A unei rodnice vieţi.

2. Învaţă-mă că nu-s prieteni
Mai buni şi mai aleşi ca cei
Ce n-au nici duhul Iinguşirii
Nici pofta laudei în ei.
Învaţă-mă că nu-i cunună
Mai scumpă ca un cuget drept
Nici tron mai ‘nalt ca modestia
Nici dar, ca sfatul înţelept...

3. Învață-mă ca Adevărul
Să-l recunosc şi să-l pătrund
Să-l îndrăgesc şi când mă mustră
Să-l apăr şi când nu răspund.
Învaţă-mă Înţelepciune
Și-mi îndrumează calea mea.
Căci numai Tu-mi poţi fi lumină
Când drumu-i strâmt și noaptea-i grea.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 88.
Autor text: Traian Dorz.