1. Vorbim și după ce-am plecat,
de-aici, din astă lume,
prin faptele ce le-am lăsat,
căci poart-al nostru nume!

R: Vorbim, vorbim prin ce trăim
și-i scris mereu la Dumnezeu.
Când drumu-aici se va sfârși,
purtarea noastră va vorbi.

2. Trăirea după adevăr,
văzută prin iubire,
e o lumină până-n cer,
cu raze de sfințire!

3. Vorbim cu fapta lui Hristos,
de L-am primit în viață,
și felul Lui ceresc, frumos,
ni-i aură măreață!

4. Vorbim și când nu mai suntem
în lumea cea străină.
Ce-am făptuit aici avem
și-n veacul ce-o să vină!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 62.