Un Prieten bun, nedespărțit mi-ai fost, Isuse-n toate, din clipa când Te-am întâlnit, când mi-ai vorbit în șoapte. Cuvinte dulci cum Tu mi-ai spus, nu-i nimeni să le spună. Îți simt prezența Ta, Isus, în nopțile cu lună.
Refren
Când mă zdrobesc în ruga mea, poveri când mă apasă, Isuse drag, când voia Ta, de mine-i ne-nțeleasă, Tu-mi spui s-aștept smerit, răbdând, răspuns la rugăciune, căci mâna Ta poate oricând să facă o minune.
Strofă 2
Necazurile vin șirag și nu mai am putere. La patul unui suflet drag, când strig plin de durere, Te-apropii ca un Tată bun, cu mângâieri divine, Căci numai Ție pot să-ți spun în nopțile senine.
Strofă 3
Toți prietenii mă părăsesc, când inima-mi suspină. De suferință mă topesc și nimeni nu-mi alină. Suspinul meu, când mă frământ, în lacrimi de-ntristare, Isuse, nimeni pe pământ nu-mi poate da scăpare.
Strofă 1
Un Prieten bun, nedespărțit mi-ai fost, Isuse-n toate, din clipa când Te-am întâlnit, când mi-ai vorbit în șoapte. Cuvinte dulci cum Tu mi-ai spus, nu-i nimeni să le spună. Îți simt prezența Ta, Isus, în nopțile cu lună.
Refren
Când mă zdrobesc în ruga mea, poveri când mă apasă, Isuse drag, când voia Ta, de mine-i ne-nțeleasă, Tu-mi spui s-aștept smerit, răbdând, răspuns la rugăciune, căci mâna Ta poate oricând să facă o minune.
Strofă 2
Necazurile vin șirag și nu mai am putere. La patul unui suflet drag, când strig plin de durere, Te-apropii ca un Tată bun, cu mângâieri divine, Căci numai Ție pot să-ți spun în nopțile senine.
Strofă 3
Toți prietenii mă părăsesc, când inima-mi suspină. De suferință mă topesc și nimeni nu-mi alină. Suspinul meu, când mă frământ, în lacrimi de-ntristare, Isuse, nimeni pe pământ nu-mi poate da scăpare.
1 / 1▲
1. Un Prieten bun, nedespărțit mi-ai fost, Isuse-n toate,
din clipa când Te-am întâlnit, când mi-ai vorbit în șoapte.
Cuvinte dulci cum Tu mi-ai spus, nu-i nimeni să le spună.
Îți simt prezența Ta, Isus, în nopțile cu lună.
R: Când mă zdrobesc în ruga mea, poveri când mă apasă,
Isuse drag, când voia Ta, de mine-i ne-nțeleasă,
Tu-mi spui s-aștept smerit, răbdând, răspuns la rugăciune,
căci mâna Ta poate oricând să facă o minune.
2. Necazurile vin șirag și nu mai am putere.
La patul unui suflet drag, când strig plin de durere,
Te-apropii ca un Tată bun, cu mângâieri divine,
Căci numai Ție pot să-ți spun în nopțile senine.
3. Toți prietenii mă părăsesc, când inima-mi suspină.
De suferință mă topesc și nimeni nu-mi alină.
Suspinul meu, când mă frământ, în lacrimi de-ntristare,
Isuse, nimeni pe pământ nu-mi poate da scăpare.
Zaharia 4:6Atunci, el a luat din nou cuvântul şi mi-a zis: „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel şi sună astfel: ‘Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu’, zice Domnul oştirilor.