1. În zorii dimineții ce-o să vină,
când vom sfârși al vieții noastre drum,
ne vom vede-n cetatea de lumină,
uitând pe veci necazul de acum.
/: Ne vom vedea în mult dorita țară,
pe-ntinsul minunatelor câmpii,
acolo unde-i veșnic primăvară
și nesfârșite sfinte bucurii :/

2. Vom pune crucea jos pentru vecie,
când slava lui Isus o vom vedea.
În veșnica, cerească-mpărăție
doar numele Lui sfânt îl vom lăuda.
/: Uniți în cor ceresc ca niciodată,
în armonia slăvilor de sus,
îi vom cânta cântarea minunată,
de mulțumire Regelui Isus :/

3. Ierusalimul nou, cetatea sfântă,
cu străzi de aur cum nici n-am visat,
spre care astăzi inima se-avântă,
îl vom vedea atunci cu-adevărat.
/: Acum vedem învăluită-n ceață
splendoarea ce ne-așteptă-n Paradis,
dar în curând în marea dimineață,
se va-mplini mărețul nostru vis.

4. Mai îndurăm o vreme suferința,
căci noaptea e aproape pe sfârșit.
Creștini, vegheați s-aveți în voi credința,
prin care sfinții-n lupt-au biruit!
/: Mai puneți din uleiul curăției,
în candela ce arde pâlpâind
Vegheați privind la zorii bucuriei,
căci Mirele veni-va în curând! :/