1. Ce pecete pui pe clipa care trece făr’a-ntoarce?
Fusul vieţii tale slabe ce adună şi ce toarce?
Adevărul, sau minciuna, ura sau iubirea sfântă?
Una dintre cele două, inima ta ți-o frământă.

R: Cercetează-te, cercetează-te,
Cercetează-te și-ndreaptă-ți viața
Până nu-i târziu!

2. Nu lăsa-ntâmplarea oarbă, viaţa ta să ţi-o coboare,
Căci nimic din ce e-n lume, nu-i venit la întâmplare.
Pune nepăsării tale, frâul cugetării drepte
Şi primeşte prin credinţă, adevărul cu-a lui trepte!

3. Vei descoperi lumina Dumnezeului Cel Veşnic,
Care te-a zidit dintrânsul, ca să fii în lume sfeşnic.
El, Preasfântu-ţi dă putere să-ți plineşti a ta menire,
Şi trecând astfel prin vreme, să ajungi la nemurire!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 45.