1. Cine poate să cuprindă, gândul Său cel nepătruns?
Și nespusa-I Bunătate, ce se află în
Isus?
Tot adâncu-ntelepciunii, nepătrunsa Sa știință, :/ Poate fi-nțeleasă oare? Poate fi de om cuprinsă? /:

R: Toată Slava-n veci să fie Dumnezeului Cel Sfant! :/ Domnului din Veșnicie
Și Stăpân peste pământ! /:

2. Dumnezeul Veșniciei a primit vreodată sfatul?
Cunoscut-a muritorul gândul Celui din Înaltul?
Cine poate ști vreodată? Ca să aibă de primit, :/ Lui I-aducem Slava toată, în veci fie preamărit! /:

3. O, adâncu-ntelepciunii, bogăției și științei,
Cât de nepătrunsa este, judecata Providentei.
Căile Lui cele Sfinte, sunt de nepătruns curate! :/ Căci prin El, prin El și numai, pentru El zidite-s toate! ! /: