Nu Te dor, Isuse, mâinile străpunse,
Nu Te dor cât viața noastră în păcate-ascunse.
Nu Te dor asprimea spinilor cununii
Cât umblarea noastră-n căile minciunii.
Nu Te dor...
Nu Te doare, o, Doamne, sulița-ascuțită,
Cât Te doare, azi, Sfânta Casă pângărită.
Nu Te dor oricâte răni a pătimirii
Cât înstrăinarea fiilor Iubirii.
Nu Te dor...
Nu Te doare și ura celor răi din lume,
Nu Te doare, cât a celor care spun de Sfântu-Ți Nume.
Nici nu plângi de-a lumii hule și ocare
Cât de stricăciunea din a Ta lucrare.
Nu Te dor...
Toți se plâng în lume că n-au de-o mulțime,
Toți se plâng, dar că n-au credință, nu se plânge nimeni.
Toți se plâng că nu știu cu ce-or să trăiască,
Dar morții bani n-or să-i plătească.
Toți se plâng...
Greu suspini, Isuse, și adânc Te doare,
Pentru orișicine ce umblă-n nepăsare.
Dar de-acela, care de-al Tău har grăiește,
Înmiit Te doare, că-n păcat trăiește...