1. Nedespărţitul meu Prieten,
Mântuitorul meu cel Sfânt,
Ocrotitorul meu puternic,
Ce-adânc îndatorat Îţi sunt!
Ce-adânc întreaga mea fiinţă,
Cu-a Ta Fiinţă s-au pătruns,
C-atât de plin mă simt de Tine,
Și'n ce-i văzut şi-n ce-i ascuns!

2. Din tot trecutul vieţii mele,
Uitat-am tot ce cunoşteam,
Pe Tine însă tot mai mare,
Și mai adânc în gând Te am!
Uitat-am feţe mult dorite,
Ce-mi luminau al vieţii crez,
Dar Faţa Ta şi-n ochi şi-n suflet
Mereu mai limpede-o păstrez!

3. Cu tot ce-aveam mai drag pe lume
Stau tot mai rar şi mai puţin,
Dar Cerul gândurilor mele,
Întreg de Tine-i tot mai plin!
Şi n-am nici amintiri din urmă,
Și nici dorinţi de viitor,
Făptura Ta întreagă-mi umple,
Întregul inimii fior!

4. Azi toat-a vieţii strălucire,
Și-ntregul fericirii rai,
Și tot ce-aş mai dori lsuse,
În Tine sunt, doar Tu le ai.
Tu mi-ai schimbat a vieţii beznă,
În rai strălucitor şi sfânt,
Stăpânul veşniciei mele,
Ce-adânc îndatorat Îți sunt!

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 303.
Autor text: Traian Dorz.