1. Cinsteşte pe fraţii cu fruntea brăzdată,
Pe-aceia ce-n vifor au stat sub efod.
/: Ei sunt, printre noi, ca o creangă bogată,
O creangă ce-ascunde sub floarea uscată,
Comoara măsurii de rod! :/

2. Cinsteşte pe fraţii cu feţele supte,
Cu urme-adâncite sub ochii fierbinţi.
/: Ei sunt ca o navă ce vine din lupte,
Purtând pe frântura catargelor rupte,
Drapele de mari biruinţi! :/

3. Cinsteşte pe fraţii cei fără de slavă,
Pe care uitarea să-i cearnă ar vrea.
/: Acolo în Veşnica Vieţii dumbravă,
Cânta-vei tu oare'n aceeaşi octavă,
Când ei lui Isus vor cânta? :/

4. Urca-vor la Tatăl să-i binecuvânte,
Și-acolo în sclipet de 'nalţi heruvimi.
/: Sub nouri de îngeri veniţi să le cânte,
Vedea-vom în slavă catargele frânte,
Și crengile sus pe-nălţimi! :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 304.
Autor text: Costache Ioanid.