1. De ce să plângi nemângâiat,
Ce poţi să pierzi în orice vreme,
De ce n-asculţi un gând curat,
Cât este încă să te cheme?

R1: Nu-i fericirea în plăceri,
Dar poate fi şi-n suferinţă!
Nu-i pacea-n lume nicăieri,
Dar e-n Hristos cu prisosinţă!

2. Nu-i bucuria în păcat,
Nu crede-n cine te-amăgeşte.
Numai Hristos e-adevărat,
Și doar ce EI făgăduiește.

R2: Ia-ţi ochii de la tot ce-i jos,
Si ieşi din a-ntristării ape,
Comoara veşnică-i Hristos,
Câştigă-L până ţi-este-aproape!

3. De haru-ndemnului preasfânt,
Te Iasă-atras cu bucurie,
Spre Cel al cărui crezământ
Te va'nsoţi pe veşnicie.

R3: De-asculţi acest îndemn curat,
Cât este încă să te cheme,
N-ai să mai plângi nemângâiat,
Ce poți să pierzi în orice vreme!

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 339.
Autor text: Traian Dorz.