1. Începutul şi sfârşitul,
Ce departe-s uneori.
Cât de tristă-i câteodată,
Seara unor veseli zori!

R1: Ce urât se-ncheie anii,
Deseori porniţi frumoşi!
Ce ajung la bătrâneţe,
Mii de tineri credincioși!

2. Câţi copii ce-n rugăciune,
Și în lacrimi au crescut.
Au ajuns de parcă mamă,
Niciodată n-ar fi-avut.

R2: Câte cântece voioase,
Au un dureros sfârşit!
Dar şi câte zile negre,
Au apusul strălucit!

3. Câte prietenii şi drumuri,
Și-nsoţiri pornesc plăcut.
Iar la urmă-ar fi fost bine,
Nici să nu se fi ştiut!

R3: Câţi din cei cu case sfinte,
Au murit necredincioşi!
Cine-ar şti ce pot fi mâine,
Cei azi tineri şi voioşi?

4. /: Bune-s zilele frumoase,
Când frumoase şi apun.
Bună-a fost atunci viaţa,
Când sfârşitul ei e bun! :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 346.
Autor text: Traian Dorz.