Text: Fivii Furnea; Muzica: Adrian Toader V1 V2 V3 [V1] S-a-mpovărat cu-a multora durere Şi suferinţa Singur ne-a purtat. A biruit a vremii înnoptare El, singur Fiu al cerului prea’nalt. Lumina vie pentru-ntâia oară A fost adusă nouă pe pământ, Purtănd cu Ea belşugul îndurării, Vestind prin jertfa-I noul legământ. [V2] Izvor al milei, Fiu al umilinţei, În haină purpurie îmbrăcat, Primea să-I fie trupul, fără vină, Din neştiinţa multora, brăzdat. Răbdănd, vestea o nouă biruinţă, O cale sfântă de-a umbla pe ea. Câţi vor să-şi curme-n suflet însetarea, El, dreaptă călăuză le va sta. [V3] Isus vesteşte-a vremii îndurare Nevrednicilor, moartea-n jertfa Sa; Copiilor, un Tată-n cer prin care Putea-vor loc în ceruri câştiga. Lumina vie pentru-ntâia oară A fost adusă nouă pe pământ, Purtănd cu Ea belşugul îndurării, Vestind prin jertfa-I noul legământ.