Cu ce te hrănești, tu frate creștin,
Cărui Dumnezeu te închini?
Iar gândul tău unde zboară mereu,
Cât timp lași pentru Dumnezeu?
Cu ce te hrănești, aceea rodești,
Din inima tu izvorăști,
Tu dai doar ce ai, din iad sau din rai,
Ai grija cu Domnul cum stai!
Te crezi pocăit, dar ești împietrit,
Ești-un perete zugrăvit.
Vorbești din Cuvânt, dar nu îl trăiești,
Pe Domnul ades răstignești!
Vorbești de iubire, dar astăzi urăști,
Pe-aproapele tău nu-l iubești.
O, nu-ți este teamă, că mâine nu ești?
Și vei fi cu cel ce-l slujești!
Trezește-te azi cât încă e har,
Iertare să ceri Domnului.
Numai risipi viața-n zadar,
Și vino azi la Crucea Lui!