1. Trăim timpul din urmă și-a profețiilor vremi
Când groaza stă să cadă peste orice popor,
Și nu va fi scăpare, căci lumea de blesteme
Se va sfărma sub roata acestui timp în zbor.

R1: Tu pune-ți întrebarea, scrutând în boltă zarea,
Ce în veșmânt de doliu curând se va-mbrăca.
O, cum vei plânge-amice, când toate-o să se strice
Și fără mântuire pe veci vei rămânea?

2. Pământul va cunoaște măreața-i transformare,
Ca omul beat, în spațiu, se va tot legăna.
Din fala modernă și din a lui splendoare,
întreaga-i silnicie pe față se va da.

R2: Căci soarele și luna nu și-or mai da lumina
Și stele luminoase s-or stinge în vecii.
Furtuni mari și grindini vor spune pretutindeni
Că Domnul Și-a-ntins mâna pe-a cerului tării.

3. Grăbește-te, amice, viața ți-o salvează
Acum cât încă Domnul iertare-ți poate da.
Nu amâna pe mâine, căci ochiul Său veghează
Cuvântul să-mplinească, vestit prin gura Sa.

R3: Primește-a Lui iubire și înspre nemurire
Te-avântă cu pași repezi, slăvind pe Creator.
/: Din valea umbrei morții, din lumea nedreptății,
Te vei 'nălța la ceruri cu-al învierii cor. :/