Dumitru Coroamă V1 C1 V2 C2 V3 C3 [V1] Trăim timpul din urmă și-a profețiilor vremi Când groaza stă să cadă peste orice popor, Și nu va fi scăpare, căci lumea de blesteme Se va sfărma sub roata acestui timp în zbor. [C1] Tu pune-ți întrebarea, scrutând în boltă zarea, Ce în veșmânt de doliu curând se va-mbrăca. O, cum vei plânge-amice, când toate-o să se strice Și fără mântuire pe veci vei rămânea? [V2] Pământul va cunoaște măreața-i transformare, Ca omul beat, în spațiu, se va tot legăna. Din fala modernă și din a lui splendoare, întreaga-i silnicie pe față se va da. [C2] Căci soarele și luna nu și-or mai da lumina Și stele luminoase s-or stinge în vecii. Furtuni mari și grindini vor spune pretutindeni Că Domnul Și-a-ntins mâna pe-a cerului tării. [V3] Grăbește-te, amice, viața ți-o salvează Acum cât încă Domnul iertare-ți poate da. Nu amâna pe mâine, căci ochiul Său veghează Cuvântul să-mplinească, vestit prin gura Sa. [C3] Primește-a Lui iubire și înspre nemurire Te-avântă cu pași repezi, slăvind pe Creator. /: Din valea umbrei morții, din lumea nedreptății, Te vei 'nălța la ceruri cu-al învierii cor. :/