I: Sol major

1. Pe când cutreiera cu ucenicii Săi, Isus,
În drumul lor către Betania cu toții s-au dus.
Și ajungând, s-au hotărât să intre-n acel sat
Și astfel, Domnul, de-o femeie a fost invitat.
Văzându-L pe Domnul Isus că era obosit,
În casă, cu mult drag și cu mult dor, ea L-a primit;
Dar Domnul o privea mereu la felul cum zorea
Ca să-I slujească întru tot, din toată inima.

R1: /: Femeia aceea, Marta pe nume;
Ea avea o soră care se numea
Maria, a cărei veselă privire
Către Domnul Isus mereu își-aţintea. : /

2. Cum Marta era împărțită cu slujirea ei,
Spre Domnul se-ndreptase, să-i zică El Mariei
Ca să-i ajute și degeaba sora să nu-i stea;
Dar Domnul către Marta a privit și-a cuvântat:
„O, Marto, Marto, pentru multe lucruri te-ngrijeşti
Și te frămânți, dar pe Maria rău să n-o privești!
Căci ea și-a ales partea cea mai bună-n viața ei,
De-aceea, nu-ncetează să se uite-n ochii Mei."

R2: /: Partea cea mai bună Maria și-a-ales-o,
De-aceea, în veci, nu i se va lua.
Domnul și pe Marta o-ndrăgea prin faptul
Căci aceeași dragoste de El avea. : /

3. Surorilor, cu toate astăzi Domnului slujiți
Și ca Maria și ca Marta-n viața voastră fiți!
Deci, cercetați azi în Scripturi și drept pildă luați
Și c-aceste două surori pe Isus să-L urmați!
Nu fiți cu inimile împărțite, căci El vrea
Să ascultați de-a-Lui cuvinte ca și Maria,
Și, la picioarele Lui, astăzi voi cu toții stați,
Ca celui rău prilej în viața voastră să nu-i dați.

R3: /: Fiți că Marta, dragi surori, și ca Maria,
Demne să-I slujiți azi Domnului Isus!
Dacă-I veți sluji întocmai ca și ele,
Veți primi și voi din plata cea de sus! : /