1. Du-te Iosife pe câmp la frații tăi,
Să-mi aduci o veste bună de la ei
Dacă-s bine, sănătoși, de mai trăiesc
Vreau să știu, copii mei cum să-i găsesc
Așa Iacov către Iosif a grăit:
“ Du-te, fiul meu! O, du-te mai grăbit!
De Neftali, Zabulon și de Ruben. “

R1: Fratii mei, o, fratii mei, unde-i pot găsi pe ei?
Am să-i caut până-i găsesc, câmpu-n lung de-l ocolesc
S-aduc știre de la ei înapoi la tatăl meu.

2. Frații lui Iosif cu oile erau
A-lui Iacov oi cu toții ei le pășteau
Pe câmpie, jos în vale, la Sihem
Lângă ape din ținutul lui Dotan
“ Iată, vine visătorul ce-a visat! “
Unul dintre frații, iată, a strigat
Să-l omoare, între ei au hotărât
Și să spună că o fiară l-a ucis.

R2: „Frații mei, o, frații mei!” zise Iosif către ei
“Atât de mult v-am căutat,
Până când eu v-am aflat! ...
Pe câmpie-am rătăcit, până când eu v-am găsit... ”

3. Fără milă, ei atunci l-au dezbrăcat
Și într-o fântână ei l-au aruncat
Atunci Dumnezeu pe Iuda l-a trezit
Căci Iosif de la moarte a fost păzit:
“Mai bine să-l vindem la ismaieliți? !”
Și-atunci l-au dat cu douăzeci de arginți…
Bietul Iosif! Vai, copilul meu iubit
E vândut de frații lui, rob în Egipt.

R3: „Frații mei, o, frații mei, de ce sunteți așa de răi?
Ce va zice tatăl meu
Când va vedea că nu-s eu?
Vai, părinții mei iubiți, nu știu de mă mai vedeți... ”

4. Dumnezeu cu Iosif are-un mare plan
El ajunge în țara lui Faraon,
Însă Iacov plânge foarte amărât
Crezând că Iosif, fiul lui a murit.
Văzând cămașa lui Iosif toată ruptă
Și muiată și stropită în sânge
Atunci Iacov plânge foarte amărât
Că Iosif, fiul său iubit, a murit.

R4: ”Fiul meu, o, fiul meu, de-aș putea să mor și eu! ...
Să plec de pe-acest pământ
Iosife, la-l tău mormânt
Chipul tău să-l mai privesc
Și-apoi să mă răcoresc”.

5. Dumnezeul lui Avram cel minunat
Durerile lui Iacov, El le-a legat
Mai înainte ca să intre în mormânt
El cu iosif se-ntâlnește pe pământ.
El cu fiii lui pleacă din Canaan
Și se duce în țara lui Faraon
Unde se găsește Iosif, fiul său
Sprijinit și ocrotit de Dumnezeu.

R5: “Fiul meu, o, fiul meu, mare este Dumnezeu!
Nu credeam că mai trăiești…
Iosife, oare tu ești?
Să mor de-acum liniștit
Căci pe Iosif l-am găsit.”