Anonim V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 V5 C5 [V1] Du-te Iosife pe câmp la frații tăi, Să-mi aduci o veste bună de la ei Dacă-s bine, sănătoși, de mai trăiesc Vreau să știu, copii mei cum să-i găsesc Așa Iacov către Iosif a grăit: “ Du-te, fiul meu! O, du-te mai grăbit! De Neftali, Zabulon și de Ruben. “ [C1] Fratii mei, o, fratii mei, unde-i pot găsi pe ei? Am să-i caut până-i găsesc, câmpu-n lung de-l ocolesc S-aduc știre de la ei înapoi la tatăl meu. [V2] Frații lui Iosif cu oile erau A-lui Iacov oi cu toții ei le pășteau Pe câmpie, jos în vale, la Sihem Lângă ape din ținutul lui Dotan “ Iată, vine visătorul ce-a visat! “ Unul dintre frații, iată, a strigat Să-l omoare, între ei au hotărât Și să spună că o fiară l-a ucis. [C2] „Frații mei, o, frații mei!” zise Iosif către ei “Atât de mult v-am căutat, Până când eu v-am aflat! ... Pe câmpie-am rătăcit, până când eu v-am găsit... ” [V3] Fără milă, ei atunci l-au dezbrăcat Și într-o fântână ei l-au aruncat Atunci Dumnezeu pe Iuda l-a trezit Căci Iosif de la moarte a fost păzit: “Mai bine să-l vindem la ismaieliți? !” Și-atunci l-au dat cu douăzeci de arginți… Bietul Iosif! Vai, copilul meu iubit E vândut de frații lui, rob în Egipt. [C3] „Frații mei, o, frații mei, de ce sunteți așa de răi? Ce va zice tatăl meu Când va vedea că nu-s eu? Vai, părinții mei iubiți, nu știu de mă mai vedeți... ” [V4] Dumnezeu cu Iosif are-un mare plan El ajunge în țara lui Faraon, Însă Iacov plânge foarte amărât Crezând că Iosif, fiul lui a murit. Văzând cămașa lui Iosif toată ruptă Și muiată și stropită în sânge Atunci Iacov plânge foarte amărât Că Iosif, fiul său iubit, a murit. [C4] ”Fiul meu, o, fiul meu, de-aș putea să mor și eu! ... Să plec de pe-acest pământ Iosife, la-l tău mormânt Chipul tău să-l mai privesc Și-apoi să mă răcoresc”. [V5] Dumnezeul lui Avram cel minunat Durerile lui Iacov, El le-a legat Mai înainte ca să intre în mormânt El cu iosif se-ntâlnește pe pământ. El cu fiii lui pleacă din Canaan Și se duce în țara lui Faraon Unde se găsește Iosif, fiul său Sprijinit și ocrotit de Dumnezeu. [C5] “Fiul meu, o, fiul meu, mare este Dumnezeu! Nu credeam că mai trăiești… Iosife, oare tu ești? Să mor de-acum liniștit Căci pe Iosif l-am găsit.”