1. Împărăţia Ta divină,
O, Dumnezeule slăvit,
E-o veşnicie de lumină,
În care toate Ţi se-nchină,
În veci de veci - fără sfârşit!

2. Să fiu şi eu lumină vie,
Stăpânul meu, Stăpân preasfânt,
Ca dulcea Ta împărăţie,
S-o pot primi şi numai Ţie,
Să mă închin cu tot ce sunt!

3. Împărăţia Ta-i iubire,
O, Dumnezeul e slăvit,
E-o veşnică neprihănire,
Nebănuită fericre,
În veci de veci - fără sfârşit!

4. Să-mi dai iubire arzătoare,
Stăpânul meu, Stăpân preasfânt,
Ca-mpărăţia Ta de soare,
Cu Ceru-ntreg în sărbătoare,
S-o pot primi cu tot ce sunt!

5. Împărăţia Ta-i putere
O, Dumnezeul e slăvit,
În ea nu-i plâns şi nici durere,
Ci liniştită mângâiere,
În veci de veci - fără sfârşit!

6. Să-mi dai putere şi credinţă
Stăpânul meu, Stăpân preasfânt,
S-ascult de Tine-n umilinţă
Din biruinţă-n biruinţă
Să pot trăi azi pe pământ!

7. Împărăţia Ta-i frumuseţe
E-al harurilor foc aprins,
E-o nesfârşită tinereţe,
Cu veci de rânduiri măreţe
Eşti Tu întreg în ea cuprins!

8. Să fiu frumos aşa ca Tine,
Stăpânul meu, Stăpân Divin,
Ca-n frumuseţile senine,
A-mpărăţiei Tale pline,
Să intru-n totul pe deplin! ...

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 104