1. Isuse, când Tu ai murit,
Pe cruce-n chinuri grele,
Păcatul meu Te-a răstignit,
În clipele acele!

2. Când Te scuipa şi Te lovea,
Cu ură, neagra gloată,
În ura ei era şi-a mea,
Tu o simţeai pe toată!

3. Cu fiere când Te-au adăpat,
În setea-Ţi arzătoare,
Păcatul meu Tu l-ai gustat,
Amar, adânc şi mare!

4. Iubind, Tu mi-ai purtat, Isus,
Întreaga mea povară,
Prin suferinţă mi-ai adus,
A Cerului comoară!

5. Căci moartea Ta mi-a dăruit
Deplină mântuire,
Prin ea la Tatăl am găsit,
O veşnică primire!

6. De-aceea astăzi mă închin, â
Cu-adâncă umilinţă,
Și Ţie Îţi predau deplin,
Întreaga mea fiinţă.

7. S-o curăţeşti şi s-o sfinţeşti,
Să-Ţi pot urma doar Ţie,
Ca-n cerul Tău să mă primeşti,
Pe-ntreaga veşnicie! ... .

I: Cântările Harului, volumul 1, Numărul 91