1. Când pe-a lumii drumuri ai obosit eşti şi setos,
vino-n casa vieţii mele, Domnul meu Isus Hristos!

2. Pregătitu-Ţi-am cămara inimii în alb veşmânt,
unde-Ţi poţi lăsa povara greului de pe pământ! ...

3. Odihneşte-a Ta Fiinţă, în acest smerit lăcaş,
care pururi prin credinţă, pregătit Ţi-e ca sălaş

4. Iară setea Ta cea mare potoleşte-o ne-ncetat,
în iubirea-mi arzătoare, în izvorul ei curat.

5. Tu mi-ai dat întâi iubire, Tu întâi m-ai odihnit,
şi deplină izbăvire eu în Tine mi-am găsit!

6. Astăzi, ca recunoştinţă, vreau, Isuse, să primeşti,
ca-n a vieţii-mi locuinţă pe deplin să Te-odihneşti.