1. Păzește-mă, Doamne, că-n Tine mă-ncred,
Eu zic către Domnul, aleasa-mi iubire.
Tu, Doamne, ești stânca pe care eu șed,
Tu, Doamne, ești singura mea fericire!

R1. Și sfinții din țară, poporul curat,
Sunt toată plăcerea ce-o am eu în lume.
Mulți oameni la idoli și zei s-au plecat,
Eu nu le-aduc jertfe și nu le pun nume.

2. Căci Domnul îmi este întregul avut
Și-a mea moștenire, ce sorțu-mi îndreaptă,
Comoară plăcută la sorți mi-a căzut
Și-o scump-avuție pe mine m-așteaptă.

R2. Eu laud pe Domnul ce-n veci îmi dă sfat,
Chiar noaptea-mi dă-n suflet povață curată,
În față pe Domnul Îl am necurmat,
Când El mi-e la dreapta, nu cad niciodată.

3. De-aceea sunt vesel și-n veci bucuros,
În suflet mi-e cântec și-n trup liniștire,
Tu n-ai să-mi lași duhul în noaptea de jos
Și n-ai să îngădui să văd putrezire.

R3. Tu, Doamne, arăta-mi vei a vieții cărări,
Că-n fața Ta sfântă e-n veci bucurie.
Mereu, tot mai scumpe și noi desfătări,
La dreapta Ta fi-vor pe veci de vecie.