Anonim V1 C1 V2 C2 V3 C3 [V1] Păzește-mă, Doamne, că-n Tine mă-ncred, Eu zic către Domnul, aleasa-mi iubire. Tu, Doamne, ești stânca pe care eu șed, Tu, Doamne, ești singura mea fericire! [C1] Și sfinții din țară, poporul curat, Sunt toată plăcerea ce-o am eu în lume. Mulți oameni la idoli și zei s-au plecat, Eu nu le-aduc jertfe și nu le pun nume. [V2] Căci Domnul îmi este întregul avut Și-a mea moștenire, ce sorțu-mi îndreaptă, Comoară plăcută la sorți mi-a căzut Și-o scump-avuție pe mine m-așteaptă. [C2] Eu laud pe Domnul ce-n veci îmi dă sfat, Chiar noaptea-mi dă-n suflet povață curată, În față pe Domnul Îl am necurmat, Când El mi-e la dreapta, nu cad niciodată. [V3] De-aceea sunt vesel și-n veci bucuros, În suflet mi-e cântec și-n trup liniștire, Tu n-ai să-mi lași duhul în noaptea de jos Și n-ai să îngădui să văd putrezire. [C3] Tu, Doamne, arăta-mi vei a vieții cărări, Că-n fața Ta sfântă e-n veci bucurie. Mereu, tot mai scumpe și noi desfătări, La dreapta Ta fi-vor pe veci de vecie.