1. Copiii sunt o mare răsplătire
Prin ei, e omul binecuvântat
Ei sunt adevărata moştenire,
Căci Dumnezeu copiii ni i-a dat.
Ferice e de casa care-i plină
Ca și o tolbă mare cu săgeţi
Cu florile frumoase din grădină
/: Cu fete credincioase şi băieţi. :/

R: /:Căci Domnul ne păzeşte, casa ne-o zideşte
Domnul ne păzeşte dacă Îl chemăm
Numai împotrivirea, pierde mântuirea
Pierde răsplătirea ce o aşteptăm. :/

2. Ferice e de mama care naşte
Şi de părinţii care-n Domnu-i cresc
Răsplata lor va fi nespus de mare
În ziua când cu Domnul se-ntâlnesc.
Căci mântuirea voastră e legată
De naşterea, de roada ce-o aveţi
Dacă viaţa-i binecuvântată
/: V-om moşteni cu Domnul sus în cer. :/

3. Copiii tăi şi fiinţa cea aleasă
Şi tolba ta cea plină cu săgeţi
Ei sunt acei ce stau cu tin’ la masă
Şi fete credincioase şi băieţi.
Iar când vrăjmaşii vor veni la poartă,
Tu mamă, tată cheamă-i pe-ai tăi fii
Şi-nalţă tu spre Domnul rugăciunea,
/: Şi duhurile rele vor fugi. :/

4. Căci dacă nu păzește Domnul casa,
Străjerii de pe ziduri vor cădea
Dar când Îl chemi pe Domnul prin credință,
Tu zilnic biruință vei avea
Iar dacă pâinea, grâul vă lipsește,
Chemați-L pe Isus în ajutor
Căci celor preiubiți le dăruiește,
/: Bucata cea de pâine ca prin somn. :/