Anonim V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] Copiii sunt o mare răsplătire Prin ei, e omul binecuvântat Ei sunt adevărata moştenire, Căci Dumnezeu copiii ni i-a dat. Ferice e de casa care-i plină Ca și o tolbă mare cu săgeţi Cu florile frumoase din grădină /: Cu fete credincioase şi băieţi. :/ [C] /:Căci Domnul ne păzeşte, casa ne-o zideşte Domnul ne păzeşte dacă Îl chemăm Numai împotrivirea, pierde mântuirea Pierde răsplătirea ce o aşteptăm. :/ [V2] Ferice e de mama care naşte Şi de părinţii care-n Domnu-i cresc Răsplata lor va fi nespus de mare În ziua când cu Domnul se-ntâlnesc. Căci mântuirea voastră e legată De naşterea, de roada ce-o aveţi Dacă viaţa-i binecuvântată /: V-om moşteni cu Domnul sus în cer. :/ [V3] Copiii tăi şi fiinţa cea aleasă Şi tolba ta cea plină cu săgeţi Ei sunt acei ce stau cu tin’ la masă Şi fete credincioase şi băieţi. Iar când vrăjmaşii vor veni la poartă, Tu mamă, tată cheamă-i pe-ai tăi fii Şi-nalţă tu spre Domnul rugăciunea, /: Şi duhurile rele vor fugi. :/ [V4] Căci dacă nu păzește Domnul casa, Străjerii de pe ziduri vor cădea Dar când Îl chemi pe Domnul prin credință, Tu zilnic biruință vei avea Iar dacă pâinea, grâul vă lipsește, Chemați-L pe Isus în ajutor Căci celor preiubiți le dăruiește, /: Bucata cea de pâine ca prin somn. :/