1. De ce nu vii, de pe cărări străine,
să-mi cazi la piept ca un copil iertat?
Eu n-am fugit când numai pentru tine,
ca și Isaac am fost pe rug urcat.
- De ce nu vii, de ce nu vii?
Eu ca Isaac am fost pe rug urcat.

2. Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire,
și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
Un fiu pierdut să râdă în neștire,
și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?
- De ce nu vii, de ce nu vii,
când Dumnezeu te cheamă lăcrimând?

3. De ce nu vii, cât încă sunt aproape?
De ce te-ascunzi când încă te mai chem?
De ce nu simți lumina Mea pe pleoape,
când te privesc ca Salvator Suprem?
- De ce nu vii, de ce nu vii,
când te privesc ca Salvator Suprem?

4. De ce nu vrei să fii cu Mine-n slavă,
să colindăm alături ceru-ntreg,
din flori din rai, din veșnica dumbravă,
cu mâna Mea cunună să-ți aleg?
- De ce nu vii, de ce nu vii,
cu mâna Mea cunună să-ți aleg?

5. De ce nu vii, tu, suflet nehotarnic
când încă pot mântuitor să-ți fiu?
Când vei striga, va fi atunci zadarnic,
vei plânge-amar, dar fi-va prea târziu!
De ce nu vii, de ce nu vii?
Vei plânge-amar, dar fi-va prea târziu!

6. Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire,
și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
Un fiu pierdut să râdă în neştire,
și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?
De ce nu vii, de ce nu vii,
când Dumnezeu te cheamă Iăcrimând?

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 7.
Autor text: Costache Ioanid.