Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 [V1] De ce nu vii, de pe cărări străine, să-mi cazi la piept ca un copil iertat? Eu n-am fugit când numai pentru tine, ca și Isaac am fost pe rug urcat. - De ce nu vii, de ce nu vii? Eu ca Isaac am fost pe rug urcat. [V2] Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire, și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând: Un fiu pierdut să râdă în neștire, și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând? - De ce nu vii, de ce nu vii, când Dumnezeu te cheamă lăcrimând? [V3] De ce nu vii, cât încă sunt aproape? De ce te-ascunzi când încă te mai chem? De ce nu simți lumina Mea pe pleoape, când te privesc ca Salvator Suprem? - De ce nu vii, de ce nu vii, când te privesc ca Salvator Suprem? [V4] De ce nu vrei să fii cu Mine-n slavă, să colindăm alături ceru-ntreg, din flori din rai, din veșnica dumbravă, cu mâna Mea cunună să-ți aleg? - De ce nu vii, de ce nu vii, cu mâna Mea cunună să-ți aleg? [V5] De ce nu vii, tu, suflet nehotarnic când încă pot mântuitor să-ți fiu? Când vei striga, va fi atunci zadarnic, vei plânge-amar, dar fi-va prea târziu! De ce nu vii, de ce nu vii? Vei plânge-amar, dar fi-va prea târziu! [V6] Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire, și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând: Un fiu pierdut să râdă în neştire, și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând? De ce nu vii, de ce nu vii, când Dumnezeu te cheamă Iăcrimând?