1. Ce bun ai fost, Isuse,
Căci pacea Tu ne-ai dat,
Și veșnica viață
Prin sângele-Ți vărsat.
Asupra Ta disprețul,
Batjocura și chinul
Luate-au fost de Tine,
Spre-a ne-nnoi destinul.

R1: Cum vom putea să-Ți mulțumim,
Pentru-acest bine ce-l primim?
Suntem săraci, n-avem ce-Ți da,
Isuse, știi prea bine;
Chiar dacă-am plânge neîncetat
Pe-acest pământ înstrăinat
Ce mii de lacrimi l-au udat,
Tot n-am fi demni de Tine.

2. Ai îndurat ocara
Și bice fără număr;
Apoi, Ți-au dat și crucea
S-o duci pe al Tău umăr.
Cu fruntea-nsângerată,
Încununat de spini,
Urcai, Isus, Calvarul,
Pierdut printre străini.

3. Zdrobit de suferință,
Pe lemn Te-au pironit,
Dar Tu spre ei, Isuse,
Cu milă ai privit.
Te-ai dus astfel la moarte,
C-apoi să ne primești
Și, prin al Tău scump sânge,
Tu să ne curățești.

R2: Nu suntem demni să Te urmăm,
Dar n-avem unde să plecăm;
Împovărați de-amar și chin
Suntem, Tu știi prea bine.
Dar prin a Ta milă, Isus,
Tu să ne iei la Tine sus
De pe acest pământ străin,
Să locuim cu Tine.