1. Am auzit pe mulţi spunând:
"Isus nu sfarmă zăvorul,
El bate-n uşă-ncet şi blând,
Dar tu deschizi, nu Salvatorul! ''

R1: /:Odată însă-n viaţa mea
Isus vârând prin uşă mâna,
Mi-a zis: „Eu totuşi pot intra,
Căci Eu sunt Domnul, tu - ţărâna!" :/

2. Dar n-a intrat, şi-am plâns cu-amar
Ne-întelegând de ce nu vine?
Dar El n-a vrut ca un tâlhar
Să tragă fierul pus de mine.

R2: /:Când I-am deschis, era târziu
El dispăruse-n umbra serii
Oraşu-ntreg părea pustiu
Şi m-au lovit, pe drum, străjerii... :/

3. Abia în zori ne-am întâlnit,
În Ghetsimani, pe o cărare,
El - Dorul cel nemărginit,
Iar eu - ţărâna cu zăvoare...

R3: /:O, frate drag, Isus e blând!
El stă la uşa ta şi bate...
/: El poate s-o sfarăme-oricănd,
Dar dragostea din El nu poate! :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 102.
Autor text: Costache Ioanid.