1. Când ai să vii ca să mă iei
Te voi primi în casa plină,
Şi-Ți voi aduce-n ochii mei
Cea mai netulbure lumină.
Cu cel mai limpede izvor
A lacrimei spăla-Ți-voi mâna,
Când mă vei dezlega de dor
Şi-mi vei despovara ţărâna.

2. Cu cele mai cereşti cântări
Îţi voi împodobi privirea,
Şi-n toate-a inimii cărări
Va străluci arzând iubirea.
Cel mai de preţ mărgăritar
Păstrat cu greu atâta cale
Am să-l aşez ca pe-un altar
În pacea albă-a mâinii Tale.

3. /: Dar când plecând mă vei lua
Isuse, lasă-mi după mine
La toţi câţi vin în urma mea
O cale alba către Tine. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 321.
Autor text: Traian Dorz.