Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

O chemare la discernamant
Autor: Anonim  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de CociorvanSami in 11/12/2010
    12345678910 0/10 X

 

O CHEMARE LA DISCERNĂMÂNT!

 

 

Câteva exemple (întâmplări) din ultima vreme m-au convins de nevoia unui astfel de studiu: experienţa lui Artur, Gene from CBN...s-a aciuiat pe aici!!

 

          Partea I-a : Care sunt cauzele lipsei de discernământ?

          Partea  II-a : Cum putem deveni nişte creştini cu discernământ?

 

Creştinii aşa cum se cunosc astăzi pot fi numiţi oricum, numai analitici, nu!! În adunările creştine ale zilelor noastre se crede că se poate afirma orice sau aproape orice, fără să fii contrazis de nimeni. A ajuns să fie mai uşor să se susţină orice, decât să se analizeze orice. Contrar impresiei populare, creştinul descris de Biblie nu este persoana credulă, naivă, care umblă pe nori şi are capul în nori, mai tot timpul...Dimpotrivă, ceea ce Biblia vrea, este să ne facă pe toţi nişte critici ...!! Da, aţi auzit bine!! De ce? Pentru că nouă ne-a fost încredinţată evanghelia şi se presupune să o păstrăm şi s-o apărăm de atacuri. Nu este de mirare că lumea nedusă la biserică este confuză! Este aşa fiindcă cei cărora le-au fost încredinţate adevărurile lui Dumnezeu au eşuat în apărarea şi prezentarea lor cu competenţă semenilor lor.

 

Cauzele lipsei de discernământ la creştinii de astăzi sunt variate şi complexe, dar cu toate acestea se pot sublinia câteva foarte evidente:

          - relativismul doctrinar, moral şi analfabetismul biblic.

 

 

LA CE NE TREBUIE DISCERNĂMÂNTUL?

- a deosebi doctrinele false - a-i deosebi pe lideri spirituali falşi - fenomenele sau evenimentele neobişnuite ale vremurilor (vezi, fenomenul OZN! ) - pentru a lua deciziile corecte în viaţă!

 

Discernământul este vital pentru a fi plăcuţi Domnului.

 

Elton Trueblood: "Nu este posibil a se avea o reală viaţă creştină până ce nu sunt formate şi deprinse cel puţin trei aspecte ale ei: 1. o viaţă interioară de devoţiune 2. o viaţă exterioară de slujire 3. o viaţă intelectuală de gândire"

 

VEZI, "DESPRE DOCTRINA BIBLICĂ"!!

Erezia este lepra minţii

Fotbal fără minge

O minte leneşă, atelierul de creaţie (lucru) al diavolului.

 

 

IMAGINEA PERFECTĂ A TEOLOGIEI UNORA

Teologia pestriţă - "a cuverturii" - "un ghiveci" - "îi lăsăm pe studenţi să aleagă!" (Seminarul Centrului Creştin Bucureşti) 

 

- o "largă gamă variată" de crezuri, ideii şi păreri - un "sortiment variat de produse"??

 

- de multe ori teologia (sistemul de crezuri) a unui pocăit este o combinaţie de petece de diferite culori şi forme, ce provin de la sisteme teologice diametral opuse, cusute cu aţă albă pe veştmântul Creştinismului! "Haina pestriţă" a teologiei unor biserici. Exemple...

 

John MacArthur:

"Citiţi materiale foarte variate. Toate reprezintă crezuri diferite. Acceptaţi vreunul din ele?"

"Caut ce-i bine în toate. Toate spun ceva bine. Citesc totul şi păstrez ce-i bun." (o pervertire a lui 2 Tes.5:21-22!!)

 

 

Acesta este o reprezentare greşită a adevărului lui Dumnezeu, a Cuvântului Său şi a credibilităţii Sale. Adevărul nu este confuz, greu de desluşit, obscur, şi tainic. Adevărul trebuie să fie limpede, clar şi răspicat. Aşa ne este prezentat de Scriptură şi aşa trebuie păstrat.

 

 

BOMBARDAMENTUL CU INFORMAŢIE, POTOPUL DE LITERATURĂ

Concurenţa noţiunilor străine Bibliei este aprigă. Un ocean de informaţii. Generaţia noastră este expusă unui bombardament cu idei religioase fără precedent. Există televiziune creştină, cărţi creştine, ziare creştine, muzică creştină, ...etc., toate pline de învăţături bune, dar şi deviante şi aberante care bineînţeles, sunt şi ele considerate adevărate, sau biblice. Cum va deosebi cineva ce este adevărat de ce este fals? Poate s-o facă? Cum?

            Nu este de mirare că lumea de afară este confuză, că nu poate să recunoască adevărul şi să identifice minciuna !! Handicapul ei este aprofundat de campania de "înceţoşare" a oricăror precepte biblice exacte care s-au păstrat în tradiţia vreunei biserici. Se renunţă la lucrurile clare şi absolute ale Cuvântului lui Dumnezeu, în favoarea relativismului doctrinar care să producă o unitate superificială.

 

 

În biserică se găsesc din aceia care citesc tot ce le cade în mână (sau le este pus în mână, de unii!), fiindcă, odată nu prea au de unde alege, literatura creştină românească fiind foarte săracă, există din aceia care urmăresc emisiunile tv sau radio cu subiecte spirituale maniulate după bunul plac al celor ce au organizat emisiunile, şi nu au nici o capacitate de discerne, de a diferenţia, de a face deosebiri între ce se spune.

 

Bisericile zilelor noastre sunt pline de oameni cărora le lipseşte abilitatea de a discerne între adevăr şi jumătate de adevăr dar, lucru şi mai grav, de a discerne eroarea evidentă de adevăr. În permanenţă poţi să dai peste credincioşi care sunt incapabili să replice deformărilor celor mai evidente ale credinţei creştine, de către cultişti, iar în faţa unor mai profunde erori, se află complet dezarmaţi.

 

Sper că va este cunoscută maxima emisă de Walter Martin: "The average Christian is turned into a "Doctrinal Pretzel"(!!), in five minutes".

 

 

FAPTUL ACESTA ESTE INESCUZABIL. Scriptura ne-a avertizat de potopul (iureşul) de doctrine false ce se vor revărsa în biserică, învăţături ale demonilor, al ereziilor nimicitoare, al miturilor băbeşti, basmelor frumos meşteşugite, minciunilor, filozofiilor deşarte, poruncilor ale oamenilor, speculaţiilor (izvodirilor minţii), miturilor lumeşti, înţelepciunii lumeşti, datinilor şi tradiţiilor religioase, certurilor de cuvinte, duhurilor înşelătoare, de cei ce strică şi răstălmăcesc Cuvântul lui Dumnezeu, etc.

 

- "lupi în haine de oi" (Mat.7:15) - Isus

- Pavel : "lupi răpitori care nu vor cruţa turma, se vor vârâ între voi", (Fapte 20:29) şi "din mijlocul vostru (a subliniat el) se vor scula oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor" (vers.30).

 

Tot Pavel i-a scris lui Timotei şi i-a spus că: "oameni răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi" (2Tim.3:13).

 

Iar, "Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor..." (1 Tim.4:1)

 

ŞI TOTUŞI BISERICA CONTEMPORANĂ PARE NEPUTINCIOASĂ să facă faţă acestor fenomene...Inepuizabilă credulitate a oamenilor care o alcătuiesc, i-a distrus capacitatea de a discerne. Invazia de învăţături cultice şi aberante i-a surprins pe cei mai mulţi, nepregătiţi în învăţăturile elementare ale Creştinismului, multe din bisericile consacrate, devenind pepinierele cultelor eretice.

 

Scandalurile din lumea religioasă, în loc să-i facă pe oameni mai precauţi, pare să-i facă mai creduli, mai naivi. Credeţi că scandalul stârnit de preotul Georgescu îi va pune pe oameni în gardă cu privire la impostorii/şarlatanii religioşi? Ce era şocant în reportajul de la "Cu ochi-n patru", era credulitatea oamenilor, majoritatea femei!

 

 

 

Să ne îndreptăm ochii înspre Scriptură unde ni se oferă sfatul lui Dumnezeu pentru formarea, dezvoltarea şi întreţinerea discernământului doctrinar şi spiritual. Unul din primele locuri unde ni se porunceşte să devenim nişte creştini analitici este,

 

 

2 Tesaloniceni 5:21, 22

"Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău"

 

Încă, odată, care este porunca?

"Cercetaţi" - bine observa Horia când spunea că Biblia nu spune nicăieri "crede şi nu cerceta"! Dimpotrivă, ea ne spune ca înainte de a crede ceva, să cercetăm neapărat. Ea ne spune să cercetăm înainte de a veni la Domnul, dacă are dreptate să ne pretindă supunere faţă de El (Isaia 1:18-20), să cercetăm tot ceea ce oamenii şi spiritele spun (1 Ioan 4:1-3), să cercetăm tot (2 Tes.5:21-22).

 

(La urma urmei, este normal având în vedere cine este STĂPÂNITORUL ACESTEI LUMII! - Tatăl minciunii ) - sunt bombardaţi de minciună, din toate părţile.

 

BIBLIA NU PROMOVEAZĂ CREDULITATEA, NAIVITATEA, CREDINŢA OARBĂ, SALTUL ÎN GOL, ÎN NECUNOSCUT, etc. Credinţa creştină este o credinţă raţională, cea mai raţională, pentru că oferă răspunsurile esenţiale la dilemele fundamentale ale vieţii. Dimpotrivă, Biblia promovează o gândire critică, o atitudine de diferenţiere între adevăr şi minciună. Cuvântul lui Dumnezeu ne cheamă la formarea, dezvoltarea şi exercitarea discernământului.

 

 

DEFINIŢIA DISCERNĂMÂNTULUI: înseamnă capacitatea sau calitatea de a deosebi între adevăr şi minciună şi mai ales între adevăr şi "jumătate de adevăr".

 

 

Descrierea biblică a unui credincios este foarte contrară imaginii populare a unui credincios: un credincios este cel ce "cercetează toate lucrurile şi se fereşte de orice pare rău"!

 

El nu poate fi un amalgam de adevăr şi de eroare (minciună), ce este localizat în mintea lui şi care se manifestă în viaţă printr-un comportament bizar. Un astfel de creştin este o parodie a adevărului, o jalnică reprezentare a lui.

 

"Jumătate de adevăr" - este o afirmaţie care este adevărată doar în parte, o afirmaţie care amestecă adevăr şi fals cu intenţia voită de a înşela, a amăgi.

 

 

Pe ce bază determină cineva ce este bine şi ce este rău? Care este etalonul, standardul după care comparăm toate celelalte măsuri de credinţă care ni se oferă? Care este criteriul  după care examinăm toate lucrurile şi care ne este exterior nouă, pentru ca examinarea noastră să nu fie subiectivă?

 

 

CRITERIUL PE CARE-L AVEM ...

Pentru ca "cercetarea" noastră să nu fie subiectivă, să nu fie afectată de pasiunile şi preferinţele noastre, avem nevoie de un criteriu obiectiv. Dumnezeu nu ne-a lăsat în voia diverselor curente de opinie teologică, a vânturilor de doctrine care bat prin biserică, ci ne-a oferit ancora solidă a Cuvântului Său, numit "tare, neschimbător, neclintit, veşnic", dar mai ales insuflat!! El este criteriul final. Curtea înaintea căruia trebuie aduse toate pretenţiile...

 

Definiţia criteriului: Element hotărâtor sau principiu pe baza căruia se poate face o apreciere, o clasificare, etc. "Criteriul adevărului" - mijloc de stabilire, de verificare a veridicităţii cunoştiinţelor, de discernere a adevărului de eroare.

 

 

Ce face Cuvântul să fie un criteriu obiectiv? Ioan 10:35, Mat.5:18, Luca 16:17, 2Tim.3:16-17, Psalm 138:2, 1Petru 1:32

 

 

Pasajul ne spune că Dumnezeu doreşte ca creştinul să dezvolte o formă de gândire critică, analitică, cu care să sorteze ce-i bun de ce-i rău, în crezuri, practici, în fiecare aspect al vieţii sale.

 

Dumnezeu nu vrea să fim creduli, vulnerabili la atacurile asupra adevărului în care credem, ci planul Lui inconfundabil este să devenim nişte creştini "critici", cu o gândire formată să analizeze orice.

 

ATENŢIE : Un creştin critic, analitic nu este tot una cu unul suspicios, bănuitor!

 

 

ADEVĂRATUL CRITIC - CRITICUL CEL MAI COMPETENT - este Cuvântul lui Dumnezeu, nu un om. De aceea, orice examinare, cercetare, evaluare, cântărire, a unor crezuri, a unor mişcări, a unor fapte, a unor persoane, făcută pe baza Scripturii, poate fi obiectivă, fără patimi şi fără subiectivismul intereselor partizane. De ce ? Pentru că în  Evrei 4:12 Cuvântul este numit "kritikos". Ce se spune despre El?

 

"Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face"

 

 

 

CARE SUNT CÂTEVA DIN CAUZELE LIPSEI DE DISCERNĂMÂNT?

 

SLĂBIREA CLARITĂŢII DOCTRINARE. O boală mai veche:

 

 

MAI BUNI METEOROLOGI DECÂT TEOLOGI!

(azi: mai buni oameni de afaceri...etc., decât teologi! Ştiau să determine mai bine starea vremii decât starea timpurilor!!)

 

Matei 16:1-4

 

Cum putem explica nerecunoaşterea de către farisei şi saduchei a semnelor vremurilor? A incapacităţii lor de a discerne vremurile pe care le trăiau şi revelaţiile care li se făceau? Cum au putut să nu-l recunoască pe Mesia? Să fie atât de orbi, atât de lipsiţi de tact spiritual?

 

Aceşti oameni promovau un fel de credinţă a cărui obiect nu era Cuvântul ci tradiţia creată de ei. Ei nu-i învăţau pe oameni să gândească "biblic", să cerceteze cu seriozitate Scripturile (vezi, apologetul Bisericii Romano-Catolice!), să testeze orice cu Biblia, să discearnă între adevăr şi minciună. În loc, au formulat reguli şi ritualuri, şi le pretindeau oamenilor să trăiască după ele. Ei înlocuiau dragostea pentru adevăr şi preocuparea faţă de el, cu activitatea religioasă. Le impuneau oamenilor împlinirea ceremoniilor şi ritualurilor, în loc de cercetarea Scripturilor. Multe din aceste noi reguli erau invenţiile lor pe care le-au adăugat Legii lui Moise. Asemenea tuturor legaliştilor conducătorii Iudeilor erau caracterizaţi de ipocrizie. De aceea, cuvintele pe care Isus le-a adresat au fost extrem de dure:

 

"Vai de voi, învăţători ai Legii" a spus Isus. "Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele" (Luca 11:46)

 

"Puneţi pe spinarea oamenilor" - imaginea catârilor încărcaţi!! În timp animalul era încărcat peste măsură împleticindu-se sub greutatea poverii, omul umbla alături de el, cu mâinile goale. Dacă poverile se deplasau pe spinarea animalului, nici măcar nu se deranjau să le îndrepte cu un deget!! Imagine vie!!

 

 

"Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştiinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-aţi împiedicat să intre" (Luca 11:52)

 

Eroarea cea mai mare a acestor oameni, eroare moştenită de mulţi în zilele noastre, este că devenind atât de absorbiţi de ritualurile şi tradiţiile lor, au ignorat şi neglijat adevărul Cuvântului scris. Au mers până acolo încât de dragul respectării noilor lor dogme, au desfiinţat şi redus la zero - nulificat - învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu:

 

"Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: "Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar cu inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti". Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea". El le-a mai zis: "Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră." (Marcu 7:6-9)

 

 

RELATIVISMUL DOCTRINAR  - prea mulţi creştini sunt mulţumiţi să privească cu nonşalanţă doar la suprafaţa adevărului biblic, al doctrinelor fundamentale - doar să-l survoleze - fără să plonjeze dincolo de suprafaţă. Teologia şi doctrinele sunt preocuparea pastorilor, a liderilor de biserici, nu a membrilor de rând! 

 

ANALFABETISMUL (IGNORANŢA) BIBLIC ... "creşterea spectaculoasă a cultelor se face în proporţie directă cu scăderea cunoştiinţelor biblice la membrii bisericilor creştine"

 

 

DRAGOSTEA DE ADEVĂR : ÎNGUSTIME LA MINTE?

Astăzi este la modă să se afirme că o preocupare faţă de doctrine exacte este un dezechilibru şi duce la dezbinare. Pentru unitatea creştinilor, ar trebui să sacrificăm din convingerile noastre puternice. Chiar faptul de a sugera că există o diferenţă între adevăr şi minciuni este privită de unii ca fiind o periculoasă dovadă de intoleranţă. Există o noţiune răspândită ce spune că orice dispută asupra doctrinei este inerent rea. Grija pentru ortodoxie este considerată ca fiind incompatibilă cu unitatea creştină. Doctrina în sine, este etichetată divizivă (adică, provocând dezbinarea), iar aceia care fac din doctrină o problemă sunt numiţi urâcioşi, altfel spus, lipsiţi de iubire creştină. Nimănui nu-i mai este permis să critice crezurile altuia, indiferent cât de nebiblice par să fie acele crezuri. Dacă ai o dragoste faţă de adevăr rişti să fi etichetat ...şi criticat pentru

- "despicarea firului în patru"

- "că cauţi nod în papură"

- nesociabil,

iar dacă ideile sunt împărtăşite şi de conducători şi oameni politici, vei fi criticat pentru

- atitudine antisocială

- antinaţională

- anticreştină?!

- vei fi numit, trădător, eretic, rătăcit, pierdut ...

 

DE CE CREDEŢI CĂ I-AU FOST DATE ISRAELULUI LEGII ATÂT DE COMPLEXE ŞI DETAILATE DE ÎNCHINARE ŞI VIAŢĂ? Pentru a-i forma şi dezvolta un simţ critic; a-i învăţa să deosebească!

 

 

Acestă poziţie sabotează rolul sacru al Bisericii din două puncte de vedere biblice:

1) (1Tim.3:15) Fiindcă, Biserica a fost rânduită de Dumnezeu să fie, CASA, STÂLPUL ŞI TEMELIA ADEVĂRULUI!

 

2) Fiindcă, în Ioan 17:17-21 se spune:

"Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul...Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr. Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată eşti în Mine şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis" 

 

Deci, e pe tocmai dos! Adevărata unitate este înrădăcinată în adevăr. Unitatea spirituală fără adevăr biblic este compromiţătoare! Unitatea pentru care Isus s-a rugat este precedată şi urmată de sfinţirea în adevăr. Părtăşia celor ce ignoră, neglijează sau trece cu vederea doctrinele esenţiale ale Creştinismului nu este o adevărată unitate spirituală, ci un compromis diavolesc.  

 

AVERTISMENT! În ultima vreme mi-a fost dat să aud cum în urma unor mari crize economice, creştinii vor ajunge la unitate. Văzându-şi situaţia disperată, ei vor încuviinţa să abandoneze unele convingeri care i-au separat şi se vor uni. Aceasta va fi lucrarea Domnului dinaintea sfârşitului, în urma căreia toată lumea va vedea ridicarea în forţă a creştinilor şi o mare recoltă de suflete va avea loc!!?? Unul dintre exponenţii acestor ideii este d-l Gene din Pennsylvania care afirmă că a lucrat 8 ani pentru Pat Robertson şi locuieşte la o familie penticostală din Petrila. Ceea ce el afirmă este cu desăvârşire nebiblic, pentru că aşa cum am văzut în Ioan 17, reţeta biblică a unităţii creştinilor include, nu exclude, ingredientul esenţial al adevărului! Chiar afirmă că în lipsa lui, acestă unitate este imposibilă!!

 

De fapt aşa cum a spus filozoful creştin, Gordon Clark, "Din moment ce adevărul este Dumnezeu, dispreţul faţă de adevăr este un dispreţ faţă de Dumnezeu".

 

ADEVĂRUL ESTE DIVIZIV ŞI EXCLUSIVIST!

Isus este Calea, şi alta nu este ! Numele dat sub cer oamenilor în care să fie mântuiţi, este Isus, nu altul! Dacă noi susţinem că Isus este Calea, Adevărul şi Viaţa, şi este adevărat, atunci orice altă afirmaţie este falsă. Iată caracterul exclusivist al Adevărului. Aceasta este natura adevărului.

 

EXEMPLU: Fapte 4:12 din Contradicţii

 

ÎNTREBARE:

În cartea Faptele Apostolilor, Petru declară că, "în nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi". El spune că doar prin Isus, oamenii pot fi mântuiţi. Nu este acesta exclusivism şi obtuzitate? Ce se va întâmpla cu păgânii sinceri sau membrii sinceri ai altor religii, ca budiştii, hinduşii, etc.? În va trimite Dumnezeu în iad fiindcă cred într-un alt nume?

 

RĂSPUNS:

Pentru un răspuns adecvat la aceste întrebări sunt necesare nişte observaţii.

Întâi de toate, sinceritatea nu constituie un test al adevărului. Mulţi oameni au greşit şi încă pot greşi, din sinceritate. Biblia confirmă această observaţie adevărată spunând în Proverbe 14:12 că, "multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte".

          În al doilea rând, adevărul este prin însăşi natura lui, exclusivist. Adevărul că "doi plus trei, fac cinci" este foarte exclusivist. Nu îngăduie o altă concluzie, nu dă un alt rezultat. Acelaşi lucru rămâne adevărat în sistemul de valori sociale. Afirmaţii ca, "rasismul este greşit" sau "oamenii nu ar trebui să fie cruzi", sunt de asemenea foarte exclusiviste. Nu tolerează alte alternative.

          În al treilea rând, toate afirmaţiile adevărate sunt exclusiviste. De exemplu, dacă umanismul este adevărat, atunci oponenţii lui greşesc. Dacă ateismul este adevărat, atunci toţi cei ce cred în Dumnezeu greşesc. Fiecare afirmaţie adevărată o exclude pe opusul ei. Ca prin urmare, dacă Isus este singura cale la Dumnezeu, atunci nu mai există o alta. Această afirmaţie nu este mai exclusivistă decât alte afirmaţii adevărate. Întrebarea care ar trebui să se pună este dacă afirmaţia e adevărată!

          Argumentul de necontestat al veridicităţii acestei afirmaţii, deci că Isus ar fi singura cale de mântuire este învierea Lui din morţi. Acest eveniment este cel ce autentifică toate celelalte afirmaţii făcute de el, adeverindu-le. După aceea, Noul Testament subliniază în repetate rânduri că Isus este singura cale de mântuire.

          Isus a spus, "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14:6). De asemenea, în Ioan 10:9, Isus a afirmat că El este Uşa, după ce în versetul 1 a insistat că, "cine nu intră pe uşă...este un hoţ şi un tâlhar". Apostolul Pavel a adăugat în 1Timotei 2:5 că, "este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos".

          Pe lângă mărturia documentară a Noului Testament care adevereşte pretenţai de exclusivitate a căii de mântuire numai prin Isus, avem şi mărturia istorică a învierii Lui. Acestea sunt probe mai mult decât suficiente pentru a valida o astfel de afirmaţie şi a inspira încredere.

 

 

Nimeni nu spune că dragostea sau unitatea nu este importantă. Noi trebuie să ne iubim unii pe alţii aşa cum Hristos ne-a iubit. Trebuie să fim uniţi aşa cum El este una cu Tatăl. Dar toate acestea se dobândesc pornind de la adevărul necompromiţător, absolut al Scripturii. Aceste deziderate se pot atinge doar bazându-ne pe adevărul Cuvântului Său.

 

Filipeni 1:9 şi Coloseni 1:9

 

Cum s-a ajuns să se creadă că în calea unităţii stă tocmai adevărul biblic?

 

RĂSPUNS :  EXISTENŢIALISMUL EPOCII!

 

RELATIVISMUL MORAL

Aproape întreaga societate respinge revelaţia biblică. Nu mai există în societate nici un standard pentru adevăr şi minciună. Curentul umanist a redus fiecare păcat la nimic mai mult  decât o curiozitate, sau la o orientare diferită în viaţă. (Vezi, interpretarea homosexualităţii: "a avea o orientare sexuală diferită; un stil de viaţă alternativ"). O societate în care nu se mai face nici o evaluare morală. În loc de a fi şocată, lumea este plăcut impresionată de forţarea limitelor. Eşecul de discerne al bisericii se reflectă în cultura şi societatea în care noi trăim. Din clipa când şi-a pierdut puterea de a deosebi binele de rău, revărsarea răului în lume, a fost şi mai mare.

 

Cineva a spus că, "Prigoana întăreşte Biserica, dar confuzia (doctrinară) o slăbeşte".  

 

Priviţi la discoteca copiilor de la subsolul Casei de Cultură din Petroşani. Cât de rău se mai poate ajunge? Până unde vom împinge limita bunului-simţ?

 

LIPSA DE DISCIPLINĂ PERSONALĂ A MEMBRILOR EI (AI BISERICII)

Prezenţa celor "trei D" fatali, în viaţa credincioşilor : dezorganizare + dezordine + dezorientare!!

 

 

 

 

 

 

 

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1060
  • Export PDF: 4
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut incomplet
Opțiuni