CRONICILE DIN TÂRGU JIU

 Volumul al II-lea – Exilul Regelui Capitolul al VII-lea – Un nou început Au trecut doi ani de când Nicolae ajunsese în Regatul Joseon. Pentru oamenii acelui ținut, el nu mai era doar un oaspete venit dintr-o țară îndepărtată, ci un sfătuitor înțelept și un prieten apropiat al regelui. În fiecare dimineață, înainte ca palatul să prindă viață, Nicolae se trezea și se ruga în liniște. După rugăciune, citea din Sfânta Scriptură, iar apoi își începea îndatoririle de consilier. Regele Joseonului îl consulta în multe probleme ale regatului. — Cum ai judeca această neînțelegere dintre doi dregători? întreba regele. Nicolae răspundea: — Ascultă ambele părți înainte de a hotărî. Un conducător drept nu judecă după zvonuri, ci după adevăr. Altădată, regele îl întrebă: — Care este cea mai mare putere a unui rege? Nicolae zâmbi. — Nu armata și nici bogățiile. Cea mai mare putere este încrederea poporului. Aceste cuvinte au rămas mult timp în memoria regelui. În acei ani, Nicolae a învățat limba Joseonului și a ajuns să vorbească atât de bine, încât putea purta discuții cu învățații și dregătorii fără ajutorul unui traducător. Respectul față de el creștea cu fiecare zi. Într-o după-amiază, regele l-a invitat într-o grădină a palatului. Cireșii erau în floare, iar petalele purtate de vânt acopereau aleile de piatră. — Nicolae, spuse regele, de doi ani îmi ești prieten și sfătuitor. Ai trecut prin suferințe pe care puțini oameni le-ar putea îndura și totuși ai rămas un om al păcii. Aș vrea să rămâi aici cât vei dori. În acest palat vei avea întotdeauna un cămin. Nicolae își plecă respectuos capul. — Sunt recunoscător pentru bunătatea pe care mi-ați arătat-o. Nu o voi uita niciodată. Regele continuă: — Mai este ceva. Cred că a venit vremea să îți întemeiezi o familie. Nicolae îl privi surprins. — Cunosc o tânără nobilă, înțeleaptă și credincioasă. Numele ei este Eun-hee. Este respectată de toți pentru bunătatea și caracterul ei. După câteva zile, Nicolae și Eun-hee s-au întâlnit în prezența regelui și a familiilor lor. Au vorbit despre viață, despre credință, despre familie și despre viitor. Cu timpul, între ei s-a născut respect și afecțiune. Un an mai târziu, în capela palatului, a avut loc nunta lor. Au fost prezenți regele Joseonului, dregătorii, soldații, Radu și Vladimir, precum și numeroși oaspeți. Regele ridică paharul și spuse: — Astăzi nu sărbătorim doar o căsătorie, ci începutul unei noi familii. Nicolae și Eun-hee și-au început viața împreună în pace. În anii următori, Dumnezeu i-a binecuvântat cu copii, iar palatul a fost umplut de râsetele lor. Deși era departe de patria sa, Nicolae nu a uitat niciodată Regatul Olteniei de Nord. În fiecare seară se ruga pentru poporul său și spera că într-o zi va putea vedea din nou ținuturile copilăriei. Bătrânul cronicar avea să încheie capitolul astfel: „Omul care pierduse un regat a găsit în Joseon prieteni, o familie și liniște. Dar în inima lui rămânea vie dorința de a-și revedea patria, căci există un dor pe care nici timpul, nici depărtarea nu îl pot stinge.”