CRONICILE DIN TÂRGU JIU

 Volumul al II-lea – Exilul Regelui Capitolul al IV-lea – Regele din Joseon În cea de-a treizeci și una zi a călătoriei, Nicolae, Radu și Vladimir au ajuns în fața porților impunătoare ale capitalei Regatului Joseon. Zidurile înalte din piatră albă se ridicau spre cer, iar acoperișurile palatului, împodobite cu ornamente aurite, străluceau în lumina dimineții. Sute de soldați păzeau porțile regale. Când cei trei călători s-au apropiat, căpitanul gărzilor a ridicat mâna. — Opriți-vă! Cine sunteți și cu ce scop veniți în Regatul Joseon? Nicolae a coborât de pe cal și a răspuns cu respect: — Sunt Nicolae, fostul rege al Regatului Olteniei de Nord. Am venit dintr-o țară îndepărtată. Bunicul meu, Ieremia, mi-a spus că regele vostru l-a cunoscut și mi-a cerut să vin aici. Căpitanul gărzilor s-a uitat atent la el. — Așteptați aici. După puțin timp, vestea a ajuns în palat. Regele Joseonului, un tânăr conducător înțelept, cu doar un an mai în vârstă decât Nicolae, și-a amintit imediat de numele lui Ieremia. — Ieremia... vechiul meu prieten... Fără întârziere, a poruncit: — Deschideți porțile! Primiți-i cu cinste. Porțile uriașe s-au deschis încet. Nicolae și însoțitorii săi au intrat în capitală. Oamenii îi priveau cu curiozitate. Îmbrăcămintea lor era diferită, iar limba pe care o vorbeau era necunoscută multora. Ajunși la palatul regal, au fost întâmpinați chiar de rege. Acesta a coborât treptele palatului și l-a îmbrățișat pe Nicolae. — Prietenul bunicului tău este și prietenul meu. Din această zi, ești binevenit în casa mea. Nicolae și-a plecat capul. — Vă mulțumesc, Măria Voastră. Dumnezeu să vă răsplătească bunătatea. Regele i-a oferit oaspeților camere în palat și toate cele necesare. În zilele următoare, Nicolae s-a obișnuit cu noua țară. A început să învețe limba și obiceiurile locului, iar oamenii au remarcat că era modest și respectuos cu toți, de la slujitori până la cei mai mari dregători. În fiecare dimineață, înainte de răsărit, se retrăgea într-o cameră liniștită, unde citea din Biblie și se ruga. Într-o zi, regele Joseonului l-a găsit făcând acest lucru. — Nicolae, te văd citind aceeași carte în fiecare zi. Ce are atât de special? Nicolae a închis cu grijă Biblia și a răspuns: — Este Sfânta Scriptură. Din ea învăț despre Dumnezeu, despre iubire, dreptate, iertare și înțelepciune. Ea m-a ajutat să nu-mi pierd speranța nici atunci când mi-am pierdut regatul. Regele a rămas tăcut câteva clipe. — Crezi că și eu pot învăța din ea? Nicolae a zâmbit. — Oricine caută adevărul cu sinceritate poate învăța. În zilele care au urmat, cei doi petreceau multe ore discutând despre credință, dreptate și conducerea unui popor. Regele punea întrebări, iar Nicolae răspundea cu răbdare. Prietenia dintre ei devenea tot mai puternică. Bătrânul cronicar avea să scrie: „Ajuns într-o țară străină, Nicolae nu și-a pierdut credința și nici demnitatea. Prin blândețe și înțelepciune și-a câștigat respectul unui alt rege, iar aceasta avea să schimbe cursul vieții sale.”