3 VENIRI ALE LUI MESIA, 3 INTERVALE ÎN „70 SĂPTĂMÂNI”
Autor: Teodor Dumitru  |  Album: fara album  |  Tematica: Dezbateri
Resursa adaugata de Teodor_d in 31/08/2022
    12345678910 0/10 X

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TREI VENIRI ALE LUI MESIA,

 

TREI INTERVALE ÎN

„70 SĂPTĂMÂNI

 

 

 O interpretare actualizată a lui Daniel 9

 

Teodor Dumitru

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Copyright Teodor Dumitru

2021 San Diego CA SUA

 

 

 

 

 

Cuprins

 

I. TEXTUL DIN DANIEL. 9

II. INTERPRETARI CUNOSCUTE. 12

A. Interpretări evanghelice clasice. 12

B. În căutarea altor interpretări 13

III. NOUA INTERPRETARE. 15

IV. PROBLEME CU INTERPRETARI CLASICE. 18

A. Însumarea a 7 cu 62 „săptămâni”. 18

B. Traduceri cu 7 și 62 „săptămâni” în propoziții separate. 18

C. Un an „profetic” nerealist de 360 ​​de zile. 19

D. Anii jubiliari nu sunt numărați 20

V. ARGUMENTE PENTRU NOUA INTERPRETARE. 21

A. Trei evenimente, trei veniri 21

B. Anii în cei 62 de „săptămâni”, adăugând Jubileele. 23

C. Două evenimente de „reconstruire”. 25

D. Alte traduceri: 7 sabatice într-o propoziție, 62 în alta. 30

E. Cel mai vechi text ebraic: două reveniri și două reconstruiri 32

F. „iot” tradus „și”, dar ar putea fi „punct” (.) 35

G. Numărarea „săptămânilor” a început în același an cu decretul de reconstrucție  37

H. Jubilee în timpul celor șaptezeci de „săptămâni”. 38

J. Jubileele arată către Mesia în Manuscrisele Mării Moarte. 42

K. Corelația cu cele 3 Sărbători principale. 45

L. Note despre răpire înainte de Necazul cel Mare. 47

M. Timpul total aproximativ pentru neamuri, de la Daniel până la sfârșit 53

N. Observații suplimentare. 56

VI. CAUTAREA de INTERPRETARI 60

VII. O REVIZIE A UNOR ÎNTREBĂRI 73

VIII. CONCLUZII 75

 

 

 


 

Introducere

 

Capitolul 9 din Daniel indică o cronologie de 70 de „săptămâni” sau „septanți”, unde „săptămâna” înseamnă un interval sabatic de 7 ani, de la reconstruirea Ierusalimului după exilul babilonian, până la venirea lui Mesia ca Rege. Această cronologie este împărțită în 3 părți: 7 intervale sabatice, 62 de intervale sabatice și 1 interval sabatic.

Interpretările evanghelice clasice adaugă 7 cu 62 fără prea multe explicații, numărând aceste 69 de intervale sabatice de la decretul lui Artaxerxe de a reconstrui Ierusalimul în 445 î. Hr. până la intrarea triumfală a Domnului Isus în Ierusalim și lăsând ultimul interval sabatic pentru „necazul cel mare” din viitor, de la o nouă reconstruire a Ierusalimului (distrus în 70 d. Hr.) până când Domnul Isus vine ca Rege. Acest ultim interval sabatic trebuie să înceapă cu o nouă reconstrucție a Orașului pentru a menține corect suma totală de 70, căci suma de 70 de „săptămâni” se referă la Oraș.

În abordarea noastră, sugerăm că cele trei părți ale celor 70 de intervale sabatice indică cele trei veniri ale Domnului:

--62 de intervale sabatice de la decretul lui Artaxerxe de a reconstrui Ierusalimul în 445 î. Hr. până când Domnul a venit ca un copil. Numărul de ani este corect dacă adăugăm și anii jubiliari, unul la 50 de ani.

--7 intervale sabatice de la decretul de a reconstrui Ierusalimul în vremurile noastre până când Domnul vine ca un Prinț să-și ia Mireasa, Biserica, urmate imediat de:

--1 interval sabatic de necaz mare, care se încheie cu venirea Domnului ca Rege pentru a domni, timp de 1000 de ani ca în Apocalipsa.

In propunerea noastră introducem folosirea  Jubileelor ca o noutate, acestea nu sunt luate în considerare în alte interpretări.

Am găsit că Isaac Newton are o interpretare similară, nu am găsit altele. Newton folosește, de asemenea, 7 intervale sabatice în viitor, după o nouă reconstrucție ca și noi, dar el pune ultimul interval de 1 interval sabatic în timpul Domnului Isus, deși în Daniel, acest ultim interval se întâmplă după distrugerea Ierusalimului de către romani.


 

I. TEXTUL DIN DANIEL

 

Daniel 9.24 este o profeție esențială care oferă intervale de timp explicite pentru venirea Domnului în raport cu construirea Ierusalimului.

Textul este esențial, deoarece Domnul se referă la el când ucenicii Săi întreabă despre viitor în Luca 21.

Profeția definește un timp total de 70 de „săptămâni”, („septanți”), sau intervale sabatice de 7 ani, împărțit în 3 intervale: 7,62 și 1 interval sabatic:

24 Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi a prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor.

25 Să ştii dar şi să înţelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare.

26 După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile.

27 El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât’.” (prima traducere Cornilescu)

Multe traduceri ale versetului 25 sunt la fel ca prima traducere Cornilescu, dar unele versiuni, ca NTLR în româna, NIV în engleză, pun în aceeași propoziție 7 „săptămâni” și 62 „săptămâni”:

25 Să ştii şi să înţelegi aceasta:
    de la darea poruncii de restaurare şi rezidire a Ierusalimului
        până la Unsul, Conducătorul,
va fi o perioadă de şapte ori câte şapte ani
    şi apoi încă o perioadă de şaizeci şi două de ori câte şapte ani.”

În NTLR, se menționează totuși că LXX (Septuaginta), Biblia Siriacă, TM (Masoretic) permit şi o altă citire: „ vor fi şapte săptămâni. Apoi, timp de şaizeci şi două de săptămâni / piaţa şi șanțul vor fi refăcute, / însă în vremuri de strâmtorare. ”. În aceasta citire, 7 și 62 sunt în propoziții separate, ca și în Cornilescu, ESV, prima King James, în germană Elberfelder, în franceză Louis Second.

În textul masoretic ebraic de referință, punctuația separă 7 „săptămâni” de 62 „săptămâni” în diferite propoziții. Această diferență se întâmplă deoarece manuscrisele ebraice vechi nu foloseau punct sau punct și virgulă (. ;), dar acele manuscrise separă propozițiile cu semnul „iot”, care înseamnă „și” dar e folosit des ca „punct”. Manuscrisele ebraice de mai târziu cu semne de punctuație adăugată, ca textul masoretic, separă versetul 25, ca în Cornilescu și în celelalte versiuni menționate.



II.   INTERPRETARI CUNOSCUTE

 

A. Interpretări evanghelice clasice

Majoritatea comentatorilor evanghelici se bazează pe JN Darby [7], deoarece este o interpretare literală, nu simbolică. În această interpretare, Domnul se va întoarce în trup așa cum S-a înălțat la cer și va fi uns Împărat ( Dan 9.24 ) la începutul celor 1000 de ani ai împărăției Sale, care este descrisă în Apocalipsa 20.2 .

Textul lui Daniel anunță diferite veniri ale Domnului, cu timpurile lor numărate cu referință la reconstrucția (le) Ierusalimului.

Cele 70 de „săptămâni” au 3 subintervale: 7,62 și 1 „săptămână”.

Timpul total de 70 de „săptămâni” se întinde de la decretul lui Artaxerxe de a reconstrui Ierusalimul în 445 î. Hr. , marcat în cartea lui Neemia, până la venirea finală a Domnului ca Rege, conform Daniel 9.24.

Subintervalele sunt folosite de majoritatea comentatorilor după cum urmează:

 -7 „săptămâni” se adaugă la 62 „săptămâni” rezultând 69 „săptămâni” (considerate ca 69 x 7 = 483 de ani).

Aceasta este interpretată ca perioada de la decretul lui Artaxerxe de a reconstrui Ierusalimul în 445 î. Hr. (în Neemia) până la intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim.

-1 „săptămână”: 7 ani de necaz, fără un punct de plecare prezis, până când Domnul va veni ca Rege pentru 1000 de ani.


B. În căutarea altor interpretări

 

Am căutat pe larg în biblioteci și online pentru a vedea dacă există interpretări similare cu ceea ce propunem. Ne referim la interpretările bisericii reformate cu o viziune dispensaționalistă, din care dezvoltăm diferența. Astfel, ne referim la viziunea „futuristă”, așa cum se mai numește acestea, dar nu și opiniile „preteriste” sau „istoriciste”, care diferă mult.

Am căutat interpretări care în loc să adăugăm 7 și 62 de „săptămâni”, să le păstrăm separat. Am găsit o singură interpretare care păstrează această separare, cea a lui Isaac Newton [2]. A fost foarte puțin cunoscută. El pune 62 de „săptămâni” de la decretul lui Artaxerxe de a reconstrui Ierusalimul în 445 î. Hr. până la prima venire a Domnului ca un copil și 7 „săptămâni” de la o viitoare reconstruire a orașului până la venirea Domnului ca Rege. Newton nu  adresează venirea Domnului pentru a lua Biserica. El pune ultima „săptămână” în preajma crucificării Domnului, chiar dacă Daniel menționează această ultimă „săptămână” după ce menționează distrugerea Ierusalimului de către romani (în anul 70 d. Hr.).

Când am descoperit că Newton folosește cele 62 de „săptămâni” de la prima reconstruire până la prima venire a Domnului ca un copil, am fost încurajați să prezentăm interpretarea cu trei veniri ale Domnului. Înainte de a găsi interpretarea lui Newton, am văzut interpretarea noastră ca fiind foarte diferită de interpretările principale, care adaugă 7 și 62 de „săptămâni” până la prima venire.



III.  NOUA INTERPRETARE

 

Interpretarea noastră menține 7 „săptămâni” separate de 62 de „săptămâni”, ca Isaac Newton [2], și plasează „săptămâna” care a rămas ca fiind ultima dintre 70 de „săptămâni”, ca Darby, dar diferit de Newton.

70 de „săptămâni” este timpul total al decretului lui Artaxerxe de a reconstrui Ierusalimul în 445 î. Hr. (ca în cartea lui Neemia) până la venirea finală a Domnului ca Rege ( Dan 9.24 ), urmată de împărăția Sa de 1000 de ani. ( Apocalipsa 20.2 ).

Intervalul de 70 de „săptămâni” are 3 sub-intervale:

A  62 „săptămâni”: de la decretul lui Artaxerxe de a reconstrui Ierusalimul în 445 î. Hr. (în Neemia) până când Domnul vine ca un Prunc. Adăugând și 8 ani jubiliari în acest timp, obținem numărul corect de ani. (Urmează detalii)

B  7 „săptămâni”: de la a doua decizie de a reconstrui Ierusalimul (după ce a fost distrus de romani) până la venirea Domnului ca Mire, pentru a-și lua Biserica. Urmează imediat:

C  1 „săptămână” la sfârșitul celor 70 de „săptămâni”, un timp de „necaz” la sfârșitul căruia Domnul vine ca Rege.


Astfel, noua interpretare folosește cele 7 „săptămâni” ca Newton și ultima „săptămână” ca Darby. Vom explica de ce așa în capitolul V, „Argumente pentru noua interpretare”.

Există obiecții că nu se poate să se prezică data întoarcerii Domnului, deoarece „acea zi și acel ceas nimeni nu știe... ci numai Tatăl” (Mat. 24). Cu toate acestea, unii gândesc, și suntem de acord, că, deși nu putem cunoaște timpul foarte precis, am putea cunoaște un interval de timp mai mare. Domnul Isus i-a certat pe farisei că nu cunosc vremurile.

De asemenea, citim într-o pildă că „la miezul nopții s-a auzit un strigăt: „Iată, vine mirele”” (Matei 25). Sigur, este o pildă, dar am putea deduce că va exista un mesaj la scurt timp înainte de venirea Lui, diferit de „ultima trâmbiță” (Cor. 15). Este scris: „Pecetluiește cuvintele manuscrisului până la vremea sfârșitului” (Dan. 12), deci la vremea sfârșitului se clarifică unele profeții. Acest studiu nu este despre „precizarea anului”, ci despre cunoașterea vremurilor.


 

IV.   PROBLEME CU INTERPRETARI CLASICE

 

A. Însumarea a 7 cu 62 „săptămâni”

Îngerul Gabriel a declarat aceste două intervale separat. Dacă sunt trei intervale în total, acestea trebuie delimitate de trei evenimente. În interpretările evanghelice clasice, două evenimente sunt considerate ca venirile Domnului ca Miel și Împărat, dar un eveniment este eliminat prin însumarea a 7 „săptămâni” cu 62 de „săptămâni”. Acest eveniment dintre 7 „săptămâni” și 62 „săptămâni” este de obicei explicat ca finalizarea construcției orașului. Cu toate acestea, orașul este terminat mult mai repede conform cărții lui Neemia și nu există nicio indicație despre 7 „săptămâni”.

 

B. Traduceri cu 7 și 62 „săptămâni” în propoziții separate 

Prima traducere Cornilescu, English Standard, prima versiune King James, Biblia Luther, Elberfelder în germană, Louis Second în franceză și multe alte versiuni bazate pe Textul Masoretic nu permit însumarea a 7 cu 62 de „săptămâni”:

25 „Să ştii dar şi să înţelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul (prinț în ebraică), vor trece şapte săptămâni; apoi [„apoi” nu este în ebraică] timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare.”

 

C. Un an „profetic” nerealist de 360 ​​de zile

Între 445 î. Hr. , când Artaxerxe a decretat reconstruirea Ierusalimului, și 30 d. Hr. , există 475 de ani, care, conform interpretărilor evanghelice clasice, trebuie să fie egali cu 69 de „săptămâni”; dar 69 x 7 este 483 de ani, mai mult de 475. Pentru a compensa 8 ani diferența, Anderson, un adept al lui Darby și un analist la care se referă mulți alții [5], spune că anul „profetic” are 360 de zile, contrazicând calendarul cunoscut [6] pe vremea lui Daniel în Babilon. Calendarele solare aveau 364 zile și calendarele lunare adăugau la fiecare 3 ani câte o lună, pentru a se sincroniza cu calendarele solare. Există păreri că mult înainte de Babilon, anul solar avea 360 de zile, dar după aceea sigur nu era așa. Anderson calculează numărul de zile din „ani profetici” față de numărul de zile din „ani normali” pentru intervalul de mai sus și vine cu o diferență de câțiva ani. Deoarece are nevoie să se adapteze și mai mult, el pune crucificarea în anul 32 d. Hr. , în timp ce, potrivit majorității istoricilor, aceasta a fost la anul 30 d. Hr.


 

D. Anii jubiliari nu sunt numărați

După fiecare 7 intervale sabatice, adică 49 de ani, prin Legea mozaică există un an jubiliar, al 50-lea an ( Levitic 25 ). Israeliții nu țineau jubilee, așa cum nu țineau anii sabatici, dar pentru calculele noastre ar trebui să folosim atât anii sabatici, cât și anii jubiliari. După un Jubileu, mai sunt 7 intervale sabatice, fiecare alcătuit din 6 ani de muncă plus un an sabatic. Ca exemplu de numărare a anilor, în 100 de ani în mod legal ar trebui să fie 14 sabatice și 2 jubilee. Pentru a număra anii acoperiți de 69 de „săptămâni”, Anderson și Darby au numărat doar 69 de „săptămâni”  ca 69 x 7 ani = 483 de ani, dar ar fi trebuit să adauge un an jubiliar la fiecare 50 de ani, adică un total de 9 ani jubiliari în acea perioadă, rezultând 492 de ani. Acest lucru împinge data de încheiere pentru calculele lui Anderson și mai departe de realitatea istorică.

Oricum, citim: „Pecetluiește cuvintele manuscrisului  până la vremea sfârșitului” (Dan. 12). Interpretările clasice nu puteau desigila „cuvintele manuscrisului” acum 200 de ani când a scris Darby, deci acele interpretări ar trebui revizuite.


 

V.   ARGUMENTE PENTRU NOUA INTERPRETARE

 

A. Trei evenimente, trei veniri

Cele 70 de „săptămâni” sunt împărțite în trei părți, delimitate de trei evenimente; două evenimente sunt definite ca două veniri ale Domnului, ca Miel și ca Împărat, iar un eveniment nu este definit în interpretările clasice. Totuși, Domnul vine de trei ori: ca Miel, ca Mire și ca Împărat. Evenimentul nedefinit ar trebui probabil să fie similar ca importanță cu celelalte, așa că cel mai potrivit eveniment pare să fie venirea Mirelui:

 „Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”  - (1 Tes. 4.16)

Pe de altă parte, dacă sunt anunțate celelalte două veniri ale Regelui Universului, de ce nu ar trebui să anunțe această venire a Mirelui, chiar și într-o manieră mai puțin evidentă? Iar textul din Daniel menționează trei tipuri de Mesia, diferite pentru fiecare din cele trei intervale - Unsul Sfântul Sfinților, Unsul Prinț, Unsul omorât.

Nu putem cunoaște „ziua și ceasul”, dar Domnul răspunde la întrebarea „când” (Matei 24) și îi mustră pe  evrei pentru că nu au deosebit timpul venirii Sale. În plus, în pilda cu zece fecioare, anunțul de la miezul nopții că vine mirele s-a întâmplat cu mult înainte de venirea lui, pentru că unele fecioare au perceput că au timp să meargă să cumpere ulei pentru lampă. De asemenea, în Daniel, îngerul îi spune să pecetluiască profeția până la momentul sfârșitului, așa că se presupune că unele cunoștințe vor fi desigilate în acel timp.

 

B. Anii în cei 62 de „săptămâni”, adăugând Jubileele

După cum s-a menționat, jubileele nu sunt luate în considerare în alte interpretări. Dacă le considerăm la numărarea anilor, conform Legii mozaice, obținem numărul corect de ani în cele 62 de intervale sabatice.

Prin lege, după 7 perioade sabatice trebuie să existe un an jubiliar, în anul 50 .  

Leviticul 25: 8 „Să numeri şapte săptămâni de ani, de şapte ori şapte ani, şi zilele acestor şapte săptămâni de ani vor face patruzeci şi nouă de ani. În a zecea zi a lunii a șaptea, să pui să sune cu trâmbița răsunătoare; în Ziua Ispășirii, să sunați cu trâmbița în toată țara voastră  şi să sfințiți astfel anul al cincizecilea.”

Pentru a număra numărul de ani dintr-un grup de intervale sabatice care include jubilee, trebuie să adăugăm anii jubiliari. De exemplu, când dorim să numărăm anii în 8 intervale sabatice, trebuie să adăugăm un an jubiliar:

8 intervale sabatice = 7x7 ani + 1 Jubileu + 1x7 ani = 57 ani

În mod similar, atunci când dorim să numărăm pentru cazul nostru anii în 62 de intervale sabatice, trebuie să adăugăm 8 ani jubiliari:

               62 sabatice x 7 ani + 8 jubileu = 442 ani

Am inclus 8 jubilee pentru că acoperim ceva mai mult de 400 de ani.

Acum, de la decretul de reconstrucție al lui Neemia de la începutul anului 445 î. Hr. până la sfârșitul anului 4 î. Hr. , când a născut Domnul, este același număr de ani, 442.   


 

C. Două evenimente de „reconstruire”

În versetul 9:26 este scris „un conducător care va veni va nimici cetatea”, dar cele 70 de „săptămâni” nu s-au terminat. Cele 70 de „săptămâni” sunt decretate pentru „cetatea ta sfântă”, prin urmare, trebuie să aibă loc o a doua reconstrucție și ar trebui să fie menționată în Daniel ca referință pentru o venire a lui Mesia.

În traducerile care separă 7 „săptămâni” și 62 „săptămâni” în propoziții diferite, cele două evenimente de reconstrucție sunt explicite.

Pentru traducerile ca NTLR, NIV, care pun 7 „săptămâni” și 62 „săptămâni” în aceeași propoziție, explicăm cele două evenimente de reconstrucție după cum urmează:

A doua reconstrucție poate fi văzută în Dan. 9.25 

Să ştii şi să înţelegi aceasta:
    de la darea poruncii de restaurare şi rezidire a Ierusalimului
        până la Unsul, Conducătorul,
va fi o perioadă de şapte ori câte şapte ani
    şi apoi încă o perioadă de şaizeci şi două de ori câte şapte ani.” (NTLR)

Majoritatea analiștilor adăuga cele două numere, dar putem considera acest verset ca o listă a două circumstanțe similare. Pentru a explica, folosim o analogie cu o altă listă, una fictivă:

Urmează o listă a două circumstanțe similare într-o formă compactă:

„De la sunetul soneriei până când proprietarul deschide ușa, durează 5 secunde și 9 secunde.” (5 dacă el este la parter, 9 dacă este la etaj).

Forma compactă este folosită pentru a evita să spunem de două ori:

„De la sunetul soneriei până când proprietarul deschide ușa, vor dura 5 secunde.” (Daca el este la parter.)

„De la sunetul soneriei până când proprietarul deschide ușa, vor dura 9 secunde.” (Daca este la etaj.)

Aceeași analiză pe textul lui Daniel:

Următoarea este o listă a două circumstanțe similare într-o formă compactă:

De la darea poruncii de restaurare şi rezidire a Ierusalimului
        până la Unsul, Conducătorul,
va fi o perioadă de şapte ori câte şapte ani
    şi apoi încă o perioadă de şaizeci şi două de ori câte şapte ani.” (NTLR, Dan. 9.25)

Forma compactă este folosită pentru a evita să spunem de două ori:

25a. „De la darea poruncii de restaurare şi rezidire a Ierusalimului până la Unsul, Conducătorul, va fi o perioadă de şapte ori câte şapte ani”

25b. „De la darea poruncii (altă) de restaurare şi rezidire a Ierusalimului până la Unsul, Conducătorul (alt), va fi o perioadă de şaizeci şi două de ori câte şapte ani.

O altă analogie: în limbaje informatice, în loc de a folosi două numere întregi, ca

Număr întreg a = 43

Număr Întreg b = 57

putem folosi un array (o matrice) de două numere ca:

array de 2 numere întregi[2] = {43,57}

Daniel 9.25 poate fi văzut ca un array (o matrice) de 2 numere:

„De la decret... până la Uns” = {7,62} 

care este folosit în format compactat, în loc de

„De la decret... până la Uns” a = 7   

„De la decret... până la Uns” b = 62  

Care sunt aceste două decrete și două veniri?

În noua interpretare, așa cum am menționat, avem

·        Șapte „săptămâni” de la reconstruirea din vremurile noastre până când Domnul vine ca Mire.       

·        Șaizeci și doi de „săptămâni” de la reconstruirea către Neemia până la nașterea Domnului.

Atunci de ce este trecut al doilea decret înaintea primului?  

Pentru că cele trei numere legate de cele trei veniri ale lui Mesia sunt enumerate în ordine inversă, de la ultimul la primul, după cum urmează:

·        Domnul vine ca Rege:

      Versetul 24 „Șaptezeci de „săptămâni” pentru Cetatea ta... ca să ungi pe el Prea Sfânt.

·        Domnul vine ca Mire:

      Versetul 25. a. „Până va veni Unsul, conducătorul, vor fi șapte „săptămâni”.

·        Domnul vine ca Miel, când se naște:

      Versetul 25. b. „Până va veni Unsul, conducătorul, vor fi șaizeci și doi de „săptămâni” ”.

      După ce El vine ca Miel, El este răstignit: Versetul 26 „ După (nu „la”) cele şaizeci şi două de „săptămâni”, Unsul va fi nimicit”.

Din analiza de mai sus, sugerăm că versetele 24,25, 26 prezintă o listă cu trei sosiri ale Domnului, în ordine inversă, calculate de la reconstrucția Ierusalimului.

 

Întregul text poate fi separat în două părți:

A. În prima parte, v. 24, v. 25, v. 26, există o listă a tuturor celor 3 veniri ale lui Mesia cu datele venirii Sale măsurate de la reconstrucțiile Ierusalimului:

70 „săptămâni”, până la ultima venire, ca Rege

7 „săptămâni” până la Mire,

 62 „săptămâni”, până la prima venire. ca Miel.

B. În a doua parte, v. 26, v27, există un flux istoric de acțiuni: după ce Mesia va fi nimicit, Ierusalimul și Templul vor fi distruse de un lider – interpretat ca distrugerea anului 70 d. Hr. În ultimul interval sabatic (7 ani), „el” (același lider distructiv) va face un legământ cu mulți, dar la mijlocul intervalului sabatic el va profana și va distruge din nou. Cu acest interval sabatic, toate cele 70 de intervale sabatice sunt terminate.

D. Alte traduceri: 7 sabatice într-o propoziție, 62 în alta

În prima versiune Cornilescu, English Standard, prima versiune King James, Biblia Luther, Elberfelder în germană, Louis Second în franceză și multe alte versiuni bazate pe Textul Masoretic nu permit însumarea a 7 cu 62 de „săptămâni”:

7 sabatice apar într-o propoziție și 62 de sabatice în altă propoziție, prin urmare interpretările care adaugă 7 și 62 nu sunt aplicabile.

Aceste versiuni sunt ca Textul Masoretic, cel mai vechi text ebraic cu punctuație pentru propoziții, care folosesc punct și virgulă, de acum mai mult de 1000 de ani. Învățați evrei  numiți Masoreți au adăugat semne de punctuație căci în textele vechi nu se foloseau. Codex Leningradus este cel mai vechi manuscris complet.

Traducătorii versiunilor menționate probabil nu au fost influențați de Dispensaționalismul lui Darby, care adaugă 7 și 62.

Daniel 9.25 și 9.26:

„Să ştii dar şi să înţelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi (apoi nu e in ebraică) timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare. 26 După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit”. (Prima Cornilescu) 

În aceste traduceri, ca și în textul masoretic ebraic, vedem două intervale, 7 și 62, două evenimente de reconstrucție și două veniri ale lui Mesia, ca „ unsul, un prinț” și „unsul va fi nimicit”.

Unsul, prinț” este diferit de apariția lui Mesia din Dan. 9.24, „unge-l pe Cel Prea Sfânt” și diferit de Unsul care va fi stârpit”. Astfel, vedem trei tipuri ale lui Mesia enumerate în ordine inversă, așa cum s-a menționat în secțiunea anterioară.

E. Cel mai vechi text ebraic: două reveniri și două reconstruiri

Codex Leningradus, cel mai vechi manuscris masoretic complet, menționează două restabiliri și două reconstrucții ale Orașului , în timp ce toate traducerile menționează doar o restabilire și două reconstrucții.

Codex Leningradus [Codex Leningradus] nu are punctuație pentru propoziții separate, dar adesea semnul „iot” separă propoziții în loc de „punct” (. sau;). În alte locuri „iot” înseamnă „și”.

Text pe pagina următoare din Daniel 9.25 scripture4all.org:

. mn     

De la

           mtza dbr                  

          ieșirea cuvântului   

                    l·eshib u·l·bnuth irushlm                                   

                    pentru restabilirea şi la construirea Ierusalimului       

od    

până la   

           mshich ngid           

           unsul guvernator (sau prinț’ după analistul J. Strong)   

 

shboim                                                 shboe                                          

„săptămâni”(7 ani între ani sabatici) șapte   

,),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),)

u

si

shboim                                                 shshim u·shnim                              

„săptămâni”(7 ani între ani sabatici)  şaizeci şi doi         

 

                          thshub  un ·nbnthe                   

                          ea (cetatea) se restabilește și ea este construită    

 

                              rchub u·chrutz u·b·tzuq e·othim                             

                              piețe și canalizare și în constrângere de ere     

,),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),)

u·achri

si după

e·shboim                                                shshim u·shnim                          

„săptămâni”(7 ani între ani sabatici)  șaizeci și ·doi      

                   ikrth Mshich                          

                   Unsul-va-fi-nimicit   

u·ain l·u                      

și· nu s-a mai văzut      

Apare că textul prezintă două pachete separate:

  -Două expresii „restabilirea şi la construirea”.

  -Două numere: șapte „sabatici” și șaizeci și doi „sabatici”

  -Doi „uns / Mesia”: Mesia prinț și Mesia „nimicit”.

Această observație întărește convingerea că 7 și 62 nu trebuie însumate.

Având de două ori expresia „restabilirea şi construirea” în ebraică, în timp ce toți traducătorii elimină o „restabilire”, cea după 62, subliniază și mai mult necesitatea de a vedea două grupuri diferite de evenimente, așa cum este descris în paragraful D „Alte traduceri”.

De asemenea, având un „Mesia” / „unsul” diferit în fiecare caz indică diferite venirii ale Sale, o dată ca Prinț, altă dată ca Miel sacrificat.

O notă despre semnificația ultimei expresii din text „u·ain l·u” tradus aproximativ „și nu mai este nimic din el”. Aceeași expresie se găsește doar într-un singur alt loc, când Enoh a fost luat de Dumnezeu; poate indica în Daniel înălțarea la cer a Domnului, după moartea Sa marcată de expresia „ikrth Mshich” care înseamnă „unsul-va-fi nimicit”.



F. „iot” tradus „și”, dar ar putea fi „punct” (.)

O observație despre „iot tradus „ și” înainte de „62 de sabatici”, care ar putea fi „punct” (.):

·shboim shshim u·shnim     thshub u·nbnthe                                                               

și ·sabatici șaizeci și doi   ea (cetatea) e restabilită și ea e construită               

Acest „iot” sau u, tradus „ și ” poate fi de fapt semnul separării dintre propoziții în ebraica veche, când nu se folosea nicio altă punctuație, un semn bine cunoscut, folosit pentru acest scop. Un exemplu este mai departe în textul lui Daniel 9.26, unde versetul începe cu „u achri” tradus cu „punct (.) după” în NIV și alt exemplu cu alte două numere este în Daniel 9.27:

„El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare”. În acest caz, cele două numere sunt separate prin punct și virgulă în engleză și prin „iot” în ebraică ; sugerăm că punct și virgulă sau punct ar trebui să fie folosit pentru a separa 7 de 62. Alte traduceri separă 7 de 62 cu punct (.), așa cum se arată în paragraful D.

În mod curios, traducerile în engleză (cu excepția English Standard) nu opresc propoziția din v. 25 unde avem un semn „iot” , tradus ca „ și ·șapte”, dar opresc propoziția acolo unde nu există niciun semn, adică după 62, înainte de „ ea (cetatea) e restabilită”:

 

 ·shboim shshim u·shnim      thshub u·nbnthe                                                           

și sabatici  șaizeci și ·doi         ea se va restabili și ea este construită                

Această schimbare nejustificată a punctuației ajută interpretările clasice să adune 7 cu 62.

Astfel, pentru acest verset, 25, luăm în considerare următoarea interpretare:

- Prima parte:

De la decizia de a restabili și reconstrui, până când vine Prințul Mesia: 7 „săptămâni”.

Această întoarcere și reconstrucție și această venire a Prințului Mesia nu sunt văzute de interpretări clasice.

-A doua parte:

62 de „săptămâni” sunt numărate de la o altă restabilire și reconstrucție a orașului.

Mai mult, în versetul 26, citim că după 62 de „săptămâni” (nu exact la 62) Mesia este „nimicit”.

Deoarece „după” 62 Mesia este „nimicit” (răstignit), poate însemna că exact la 62 El vine, se naște.

G. Numărarea „săptămânilor” a început în același an cu decretul de reconstrucție

Pentru unele interpretări care iau în considerare decretul de a reconstrui undeva înainte de Neemia (pentru a se potrivi mai bine cu suma de 7 și 62 de „săptămâni”), adăugăm următoarea observație.

În 445 î. Hr. , al 20- lea  an al lui Artaxerxe, Ezra (în cartea lui Neemia) reîncepe sărbătorile și oamenii spun: „să lăsăm nelucrat pământul în anul al șaptelea şi să nu cerem plata niciunei datorii.” (Neemia 10.31).). Mai înainte de acest an, ei nu au ținut anii de odihnă (2 Cronici 36:21). De acum înainte, perioadele sabatice pot fi numărate pentru profeția lui Daniel.

În același an, 445 î. Hr. , Artaxerxe și Neemia decid să reconstruiască și să înceapă reconstrucția (Neemia. 1 și mai departe).

Corelația puternică dintre cele două activități este un alt sprijin pentru acest punct de plecare al profeției lui Daniel.

H. Jubilee în timpul celor șaptezeci de „săptămâni”

Cele șaptezeci de perioade sabatice reprezintă suma diferitelor perioade dintre reconstrucțiile orașului până la diferite veniri ale lui Mesia.

Numărarea anilor sabatici începe când Ezra, în cartea lui Neemia, reinstalează primul an sabatic. Acest lucru se întâmplă în anul 445. Hr. , în același an când a fost dat decretul pentru reconstruirea Ierusalimului.

În această perioadă, jubileele fac parte din calendar prin legea din Levitic, chiar dacă nu au fost păstrate.

După primul an sabatic, sunt doar 6 perioade sabatice până la primul jubileu, dar mai există o perioadă sabatică înainte de primul an sabatic, care face parte din timpul de 50 de ani pentru Jubileu.

Astfel, nașterea Domnului Isus este în al 9-lea Jubileu de la reinstaurarea anilor sabatici, încheind perioada de 62 de ani sabatici. Cele 7 perioade sabatice de la a doua reconstrucție până la venirea Mirelui corespund ultimei perioade jubiliare.

După aceste 7 perioade sabatice și ultimul Jubileu, urmează ultima „săptămână”, Necazul cel Mare. Această ultimă „săptămână” completează cele 70 de „săptămâni”, după care Mesia vine ca Rege.

În Apocalipsa, citim că după Necazul cel Mare El va domni 1000 de ani, apoi va izbucni un mare război; urmează Judecata lui Dumnezeu și apoi El guvernează pentru eternitate. Următoarele cifre arată corelația discutată dintre Jubilee și cele  70 de „săptămâni”:

Este interesant cum cuvântul „Jubileu” derivă din „jubel” care înseamnă „trâmbiță” în ebraică. Sărbătoarea jubiliară este numită și Sărbătoarea trompetelor. Corelăm această observație cu 1 Corinteni 15.51:

„Nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii şi noi vom fi schimbați.”

Ultima trompetă ar putea fi ultimul jubileu al celor 70 de „săptămâni”.


I.

 

J. Jubileele arată către Mesia în Manuscrisele Mării Moarte

Analiza de mai sus a Jubileelor corespunde în mod interesant cu declarațiile din Manuscrisele de la Marea Moartă, scrise în jurul anului 200 î. Hr. de esenieni, un ordin religios evreiesc.

În manuscrisul „Prințul Ceresc Melhisedec”, citim despre o persoană Melhisedec, echivalată cu ELOHIM la sfârșitul textului; El va veni o dată să ierte, după 9 Jubilee, și din nou pentru Ziua Ispășirii, după încă 1 Jubileu.

Un interval de timp de 10 jubilee conține 500 de ani, la fel ca 70 de „săptămâni” de la Daniel, adică 70 x 7 ani + 10 jubilee (în 500 de ani). După cum textul se referă la Dan. 9:25, putem deduce că cele 10 jubilee din text se referă la cele 70 de „săptămâni” din Daniel.

Pergamentul „Prințul Ceresc Melchisedec” 

„... Și referitor la ceea ce El a spus: „În anul Jubileului, fiecare dintre voi se va întoarce la proprietatea lui” (Lev. 25:13) …și aceasta e modalitatea de iertare de datorii: fiecare creditor va ierta datoriile pentru ceea ce a împrumutat aproapelui său... căci a fost proclamată iertarea datoriilor de către Dumnezeu (Deuteronom. 15:2). Și va fi proclamată la sfârșitul zilelor cu privire la robi, așa cum a spus El: „Pentru a vesti robilor libertatea” (Isaia 61:1). Interpretarea este că El îi va desemna (pe robi) ca Fii ai  Cerului și ca moștenitori ai lui Melchisedec; pentru că El îi va așeza în domeniului lui Melhisedec, care îi va întoarce acolo și le va vesti libertatea, iertându-le greșelile fărădelegilor lor.

Și acest lucru (iertarea) va avea loc în prima săptămână a Jubileului care urmează celor nouă Jubilee. Și Ziua Ispășirii este sfârșitul celui de-al zecelea Jubileu, când toți Fiii Luminii și oamenii din societatea lui Melchisedec vor fi ispășiți. Și va fi o decizie despre ei pentru a le oferi recompense. Căci acesta este momentul Anului Harului lui Melchisedec.

Aceasta este ziua Păcii/Mântuirii despre care a vorbit Dumnezeu prin profetul Isaia, care a spus: Cât de frumoase sunt pe munți picioarele solului care vestește pacea, care aduce vești bune, care vestește mântuirea, care spune Sionului: ELOHIM domnește (Isaia 3:7). Interpretarea: munții sunt profeții... și mesagerul este Unsul duhului, despre care Daniel a spus: Până la unsul prinț (Dan. 9:25)... Și cel care aduce vești bune, care vestește mântuirea: despre el este scris... . Pentru a mângâia pe toți cei ce plâng, pentru a da celor ce plâng moștenire în Sion (Isaia 61:2-3).

 Iar ELOHIM-ul tău este Melchisedec , care îi va salva din mâna lui Belial. Cât despre asta, El a spus: Atunci să trimiți trâmbița ( jubel ) în toată țara (Lev. 25:9) [Melhisedec] 

Un analist afirmă despre calendarul esenienilor: „Sunt zece jubilee într-un ciclu de cinci sute de ani numit onah, așa că ei vorbesc despre onah în care se aflau atunci. În plus, ei erau în ultimul onah al epocii lor (epoca lor era o perioadă de 2000 de ani, a doua de la Creație. NA), așa că acest al zecelea jubileu ar fi fost jubileul final al epocii lor.” [skywatchtv]

Este remarcabil faptul că Simeon și Ana, doi oameni foarte bătrâni, așteptau nașterea Domnului. De asemenea, Ioan Botezătorul pregătea „Calea Domnului”.

După cum se știe, în Scrisoarea către Evrei, Domnul Isus este menționat ca un tip al lui Melchisedec.


 

K. Corelația cu cele 3 Sărbători principale

Urmează o observație interesantă care ar sprijini separarea celor 70 de „săptămâni” prin cele 3 veniri. Se pare că există o corelație puternică între cele 3 părți din Daniel și cele 3 (doar 3) sărbători din Deuteronom 16, care sunt:

A. Paştele

„1. Păzește luna spicelor (Abib) şi prăznuiește Sărbătoarea Paştelor în cinstea Domnului, Dumnezeului tău, căci în luna spicelor te-a scos Domnul, Dumnezeul tău, din Egipt, noaptea. Să jertfești Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului tău, jertfele tale de oi şi boi, în locul pe care-l va alege Domnul ca să-Şi așeze Numele acolo.”

b. Sărbătoarea săptămânilor

„9. Să numeri şapte săptămâni; de când vei începe seceratul grâului, să începi să numeri şapte săptămâni. Apoi să prăznuiești Sărbătoarea Săptămânilor şi să aduci daruri de bunăvoie, după binecuvântarea pe care ți-o va da Domnul, Dumnezeul tău.”

c. Sărbătoarea Corturilor

„13. Să prăznuiești Sărbătoarea Corturilor şapte zile (o săptămână), după ce îți vei strânge roadele din arie şi din teasc.”

Cele trei sărbători principale ar putea reflecta cele trei veniri ale lui Mesia.

Paștele se referă cu siguranță la venirea Lui ca Miel.

Sărbătoarea săptămânilor este legată de „primele roade” ale ogoarelor. Are loc la șapte săptămâni după ce boabele sunt gata.

Sărbătoarea Corturilor este legată de strângerea tuturor grânelor. Durează o săptămână.

Întrucât prima sărbătoare se referă la Miel, iar ultima sărbătoare indică venirea Sa ca Împărat, (după cum văd mulți comentatori), atunci pare potrivit să spunem că sărbătoarea de la mijloc poate reflecta o altă venire a Domnului, care ar fi venirea Lui ca Mire. pentru „primele roade” ale Sale, mireasa Lui. Citim în Iacov 1:18 „El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă (primele roade) a făpturilor Lui.”

Numerele folosite fac corelația și mai interesantă: 7 săptămâni până la venirea Mirelui și o săptămână până la împlinirea tuturor Sărbătorilor sunt aceleași numere ca în Daniel și corespund acestor noi interpretări.

Această corelație a fost adăugată doar ca o observație suplimentară; principalul suport pentru noua interpretare rămâne totuși discuția anterioară despre Daniel și Neemia.



L. Note despre răpire înainte de Necazul cel Mare

Teoria noastră arată că Mesia vine să-și ia mireasa înainte de Necazul cel Mare (Engl. pre-tribulation).

 

Probleme cu teoria post-tribulation

Unii analiști consideră că se va întâmpla după Necaz . Problema lor este în principal că suprapun venirea Domnului din 1 Tesaloniceni cu cea din 2 Tesaloniceni. Cele două texte sunt:

1 Tes. 4.16 „Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”      

2 Tes. 2.1 „Cât privește venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraților, să nu vă lăsați clătinați așa de repede... ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar... . căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalță mai presus de tot ce se numește „Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu... . trebuie numai ca cel ce îl oprește acum să fie luat din drumul lui. 8 Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.”

Observăm că tesalonicenii se temeau că răpirea din 1 Tesaloniceni, menționată în 2 Tesaloniceni ca „ venirea Domnului nostru Isus Hristos și strângerea noastră laolaltă cu El” s-a întâmplat deja și ei au rămas pe pământ. Ei se temeau de asta pentru că unii învățători afirmau că „ ziua Domnului ”, când El va veni să domnească în lume, a avut loc. Deci cele două texte prezintă două veniri ale Domnului, nu una și aceeași.

 

Probleme cu teoria Mid-tribulation

Alți analiști consideră că Mesia vine să-și ia mireasa în mijlocul Necazului. Ei deduc acest lucru în mare parte din Apocalipsa Cap. 7, unde popoarele văzute în Cer au ieșit „din necazul cel mare”. Cum capitolul 7 urmează după 6, unde se deschid pecețile, acești analiști sugerează că popoarele din Cer sunt Biserica răpită după peceți, care sunt considerate ca prima parte a Necazului.

Cu toate acestea, notăm că:

1. „Din marele necaz” nu înseamnă neapărat „în timpul” necazului, dar cu ușurință poate însemna „de la început”.

2. Avem o sugestie mai neobișnuită: Apocalipsa poate fi comparată cu Luca 21, unde Domnul Isus prezintă viitorul într-un mod similar cu Apocalipsa, dar concentrat.

Să comparăm Apocalipsa cu Luca:

În Apocalipsa 6 , primele cinci peceți aduc:

1. Un cuceritor

2. ucidere

3. foamete

4. ciumă, fiare sălbatice

5. persecuții

 

În Luca 21, în mod similar, vedem:

1. războaie

2. revolte

3. foamete

4. ciuma, cutremure

5. persecuții

Domnul spune: „Aceste lucruri trebuie să se întâmple mai întâi, dar sfârșitul nu va veni imediat” (Luca 21.9) și după cele cinci necazuri enumerate El spune: „Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri până se vor împlini vremurile neamurilor. .” (Luca 2.24), ceea ce înseamnă că toate acele probleme apar înainte de eliberarea orașului. De asemenea, El spune că după aceste dureri, va veni ceva mult mai rău: „Căci atunci va fi o mare nenorocire , fără egal de la începutul lumii până acum – și care nu va mai fi egalată niciodată”.  

Este posibil ca durerile enumerate să se refere la timpul de la vremea Domnului Isus până acum, căci El vorbește despre viitor în Luca și Apocalipsa și spune că sfârșitul nu va veni imediat. Noi am văzut astfel de dureri de la cele 5 peceți, dar nu am văzut dureri ca cele care urmează după cele 5 peceți și de la cele 7 trâmbițe și 7 potire. Astfel, sugerăm că primele 5 peceți s-au întâmplat deja și încă se mai întâmplă, înainte de Necazul cel Mare.

Ce zicem de al 6 - lea sigiliu? Acea durere nu s-a mai întâmplat înainte, este o „mare suferință, inegalabilă de la începutul lumii” :  

Apocalipsa 6.12 „Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele  şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic. Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toți munții şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. Împărații pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați şi cei puternici, toți robii şi toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri şi în stâncile munților. Şi ziceau munților şi stâncilor: „Cădeți peste noi şi ascundeți-ne de Fata Celui ce șade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în picioare?”

Stelele din cer vor cădea pe pământ atât de dur că toată lumea se va ascunde în peșteri, pentru a se ascunde de fața Celui care stă pe tron și de mânia Mielului. Acești oameni nu sunt poporul lui Dumnezeu. Sugerăm ca poporul lui Dumnezeu se întâlnește cu Dumnezeu și-l laudă pe Miel în capitolul următor, dar „capitolul următor” nu indică o secvență pe axa timpului, ci este descrierea in capitolul 7 a unei acțiuni paralele cu capitolul 6, atunci când Ioan își  redirecționează atenția:

Capitolul 7.9: „După aceasta m-am uitat și înaintea mea era o mare mulțime pe care nimeni nu o putea număra, din orice neam, seminție, popor și limbă, care stătea înaintea tronului și înaintea Mielului.”

Ascunderea oamenilor din capitolul 6 și închinarea oamenilor din capitolul 7 apar a fi acțiuni paralele. Aici putem vedea două procese paralele, așa cum vedem în computerele care au procese paralele (ex: indicatorul mouse-ului se poate mișca în paralel cu un film de pe Youtube, în timp ce descrierea pe hârtie a proceselor este secvențială).

Pe scurt, oamenii din ceruri lăudându-L pe Dumnezeu și pe Miel, în Cap. 7, au fost scoși de pe pământ („din necazul cel mare”), unde toți oamenii s-au ascuns în peșteri de mânia lui Dumnezeu și a Mielului, în Cap. 6. Acțiunile sunt paralele, doar descrierea este în serie.

Astfel, primele 5 peceți poate au avut loc de la Ioan până acum, a 6-pecete nu s-a întâmplat niciodată și când va începe, toți oamenii de pe pământ se vor ascunde în peșteri, dar o mulțime de popoare îl vor întâlni pe Dumnezeu în cer, pentru că „și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului” (Apoc. 7.14). Aici putem vedea clar luarea Miresei când Mielul vine după ea, la începutul Necazului de 7 ani, după cum indică Daniel. Chiar oamenii din peșteri spun „a venit ziua cea mare a mâniei lor”.

 În plus, pecetea a 7-a conține 7 trâmbițe, ultima trâmbiță conține 7 potire, toate cu „ nenorociri mari, neegalate de la începutul lumii”. După cei 7 ani, Domnul vine a treia oară ca Rege, pentru un timp de 1000 de ani (Apoc. 20).

Încheiem această secțiune cu laudele noastre pentru Dumnezeu și Miel, ca în Apocalipsa:

Vrednic ești Doamne şi Dumnezeul nostru să primești slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în ființă şi au fost făcute!” (Apoc. 4)

„Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!” (Apoc. 5)

„Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie își va întinde peste ei cortul Lui. 16 Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arșiță. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții şi Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor. “ (Apoc. 7.15)

„Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărățească. Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit şi i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor şi curat” (Apoc. 19.6)

M. Timpul total aproximativ pentru neamuri, de la Daniel până la sfârșit

 

În capitolul 12 din Daniel, ultimul, îngerul dă durata totală pentru toate aceste predicții.

„‘Cât va mai fi până la sfârşitul acestor minuni?’ Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă şi a jurat pe Cel ce trăiește veșnic că vor mai fi o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme şi că toate aceste lucruri se vor sfârși când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot.” Daniel 12.6

Unii analiști consideră că afirmația de mai sus este aceeași cu timpul de 1290 de zile, adică 3,5 ani din Necazul cel Mare, anunțată de același înger în continuare:

„De la vremea când va înceta jertfa necurmată şi de când se va așeza urâciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile.” Daniel 12.11

Cu toate acestea, îngerul a spus două fraze diferite; de ce ar repeta aceeași informație? De asemenea, în primul caz, el răspunde la întrebarea despre timpul pentru toate lucrurile prezise din capitolele 10,11, 12, și numără în perioade traduse vreme, în ebraică muodin. În al doilea caz, începe numărătoarea de la urâciunea pustiitorului, corespunzând cu jumătatea ultimei perioade sabatice din Daniel 9.26, și numără în zile, în ebraică imim.

Dacă cele două fraze sunt diferite, ce înseamnă prima?

Apare că îngerul dă timpul total al omenirii de la sfârșit până la Daniel, în această direcție, cum el s-ar uita înapoi de la sfârșit spre Daniel în timp: „o vreme, două vremi și o jumătate de vreme”. „Vreme” in ebraică este muodin, adică perioade definite. Pluralul pentru „vremi” poate fi plural generic sau plural dual care indică două obiecte în gramatica ebraică. Diferența apare doar atunci când scriptul adaugă semnele diacritice, adică puncte și linii pentru vocale. Cel mai vechi manuscris ebraic al Vechiului Testament, Masoretic, nu are aceste marcaje. Rămâne să ne gândim dacă este un plural dual sau un plural generic. În acest caz, precizia textului despre o singură perioadă/ vreme și de asemenea o jumătate de perioadă / vreme ne face credem că și pluralul trebuie să fie precis, adică un plural dual, nu generic fără precizie, ceea ce au concluzionat și mulți traducători, inclusiv Cornilescu.

Deoarece împărțirea în perioade /vremi trebuie să fie făcută cu evenimente esențiale, sugerăm că împărțirea se bazează pe venirile pământești ale lui Mesia (dar nu și venirea în nori pentru mireasă). Ni se spune în Apocalipsa că ultima diviziune, de la venirea Domnului ca Rege (după Necaz) până la sfârșit, este de 1000 de ani. Privind înapoi către Daniel în timp de la sfârşit, vedem această perioadă de 1000 de ani, apoi înapoi vedem două perioade/vremi până la venirea Domnului ca Miel, adică 2000 de ani, și apoi si mai înapoi către Daniel încă o jumătate de perioadă/ vreme, adică 500 de ani. Deci 1000 de ani, 2000 de ani, 500 de ani ar fi „o vreme, două vremi și o jumătate de vreme” văzute de înger de la sfârșit înapoi spre Daniel.

O astfel de indicație ar face importanta carte a lui Daniel completă, căci din ea obținem predicțiile pentru toate  imperiile lumii, calendarul Ierusalimului, venirile lui Mesia, zile precise în Necazul ce Mare, iar cartea este indicată ca referință de Domnul Isus în răspunsul său la întrebarea „când se vor întâmpla toate acestea”. Un astfel de timp total ar completa puzzle-ul, și chiar ne întrebăm dacă nu a dat Dumnezeu o indicație undeva despre acest timp total.

Poate că acum este momentul să înțelegem aceasta, căci se apropie ce a spus Domnul Isus: „Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri până se vor împlini vremurile neamurilor”. (Luca 21). Predicția este pecetluită doar până la un moment: „Du-te, Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârșitului”. Daniel 12.9


 

N. Observații suplimentare

În cele ce urmează, adăugăm câteva observații care nu fac parte din argumentele principale, deoarece au o anvergură mai generală. Cu toate acestea, ele pot adăuga o oarecare greutate suplimentară acestor interpretări.

Sensul cuvintelor „pieţele şi gropile (sau canalizare)“ poate fi văzut după cum urmează: dezvoltarea orașului nu este numai pentru o casă aici și acolo, dar și pentru conexiuni între case. Există un plan de urbanism, un plan unificat, care presupune colaborarea sub o conducere. Studenții la arhitectură învață două discipline separate: construcții de clădiri și Urbanism (construcții de orașe). Pieţele şi canalizarea sunt studiate la Urbanism. O astfel de dezvoltare a Ierusalimului a avut loc în conformitate cu decizia lui Neemia și conducerii orașului, cu colaborarea a o zecime din populație și binecuvântarea celorlalți. Când Neemia a construit zidul, el nu a construit piețe și canalizări, acestea au fost construite când o zecime din israeliți s-au mutat în Ierusalimul distrus pentru a-l construi. Deci sensul Biblic din Daniel corespunde cu perioada din Neemia, nu cu alte perioade propuse de unii analiști, ca perioada construcției templului înainte de Neemia.

În cuvintele „în vremuri de strâmtorare”, putem observa că orașul a fost construit sub multă opoziție din partea inamicilor, spre deosebire de Paris și Londra. Această observație sporește corelația dintre realitate și profeție. Avem astfel o puternică corelație formată din cuvinte cheie: piețe și canalizări, vremuri de strâmtorare, care ne indică să căutăm momente din istorie când orașul începe să se dezvolte în modul acesta, iar astfel de momente corespund timpurilor lui Neemia. Astfel, probabilitatea de a porni calculul celor 62 de ani sabatici în alte momente istorice, propuse de unii analiști, este redusă.

O altă observație se referă la dubla utilizare a numărului 62. Prima utilizare indică venirea, nu plecarea, Unsului - noi sugerăm nașterea Lui. A doua utilizare indică nimicirea (plecarea), nu venirea lui Mesia.

25 „Să ştii dar şi să înţelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare. 26 După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit (nimicit), şi nu va avea nimic. ” Daniel 9.25

Textul este considerat a fi foarte precis și fiecare cuvânt este considerat foarte semnificativ.

Anderson ia ca punct terminus pentru 7+62 intrarea triumfală. Între această intrare și răstignire, „nimicire”, sunt 4 zile. Cu o unitate de măsură de perioade sabatice de 7 ani, sugerăm că 4 zile nu ar merita o repetare a numărului 62, într-un text atât de critic. Pe de altă parte, textul nu spune 63 sau 65 de săptămâni până la „nimicirea” lui Mesia, deoarece ar dezechilibra textul: timpul de 70 de săptămâni este suma a 7,62 și 1, iar timpul DUPĂ prima Sa venire nu este măsurat. Se menționează doar că „DUPĂ cele șaizeci și două de „săptămâni” „Mesia va fi „nimicit”.

Un alt punct: este marcat „ DUPĂ cele șaizeci și două de „săptămâni” ”, nu 69, nici 7+62. Prin aceasta, Îngerul Gabriel întărește a doua utilizare independentă a numărului 62, referindu-se în mod explicit cu aceasta la suferința Mielului, separat de venirea/ nașterea Lui. În schimb, Anderson nu arată niciun interes pentru acest număr, 62.

Mai vedem o corelație cu cei 70 de ani din Babilon, înainte de întoarcerea din robie. Pentru că țara nu și-a ținut anii de odihnă, Domnul spune că ia dat pământului țării 70 de ani de odihnă. Socotind jubileele și anii sabatici ca ani de odihnă ne-ținuți, nu doar anii sabatici, acești 70 de ani corespund cu 62 de ani sabatici plus 8 jubilee. După cum am prezentat mai devreme, 62 de „săptămâni” înseamnă 442 de ani, în care sunt 8 Jubilee. Acești 442 de ani înainte de căderea Ierusalimului în 586 î. Hr. duc înapoi la momentul aproximativ al cuceririi Ierusalimului de către David. Dacă nu calculăm Jubilee, 70 ani ar corespunde cu 70 sabatici ne-ținuți, ducând la 70x7 = 490 ani înapoi, care nu indică nimic important in istorie. Foarte interesant ni se pare că cei 70 de ani de captivitate babiloniană au avut loc după 62 de „săptămâni” când evreii nu țineau sabaticele și jubileele; este același număr neobișnuit ca în viitoarele 62 de „săptămâni” a lui Daniel.

Astfel, am prezentat argumente care susțin posibilitatea utilizării intervalului de 62 de „săptămâni” de la decizia în 445 î. Hr. la începutul anului până la venirea lui Mesia în 4 î. Hr. la sfârșitul anului – adică 442 de ani.

Am menționat că, chiar dacă ar fi o variație de un an, unitatea de măsură este o „săptămână” de ani, o perioadă sabatică, și atâta timp cât satisfacem această unitate de măsură, chiar și cu mici variați de un an, soluția poate fi acceptabilă. Dându-ne această unitate pentru a măsura timpul de-a lungul secolelor, Domnul a fost bun; El nu a dat ca unitate de măsură „anul”, pentru care am putea avea multe probleme istorice și de calendar.


 

VI.   CAUTAREA de INTERPRETARI

 

Următorii analiști majori ai Bibliei însumează cele șapte săptămâni cu șaizeci și două de săptămâni. Am descoperit că doar Isaac Newton, prezentat mai devreme, le păstrează separat. În bibliografie, există link-uri web pentru fiecare.

Analiști importanți

Matthew Henry

 „Cu privire la împărțirea lor în șapte săptămâni, șaizeci și două de săptămâni și o săptămână... În primele șapte săptămâni, sau patruzeci și nouă de ani, templul și orașul au fost construite.”

Nota noastră: nimic nu indică în Biblie că „ templul și orașul au fost construite” la 49 de ani după decretul lui Neemia de a reconstrui Ierusalimul în 445 î. Hr.  

Calvin

 „El marchează mai întâi  șapte săptămâni, apoi separă o altă activitate de șaizeci și două de săptămâni. Cele șapte săptămâni preced clar în ordinea timpului, altfel nu am putea explica suficient sensul deplin al îngerului.”

Nota noastră: 70 de săptămâni e prima perioadă menționată în Daniel și indică ultima venire a lui Mesia; astfel, ordinea poate fi considerată inversată. După ce se menționează 70 de săptămâni, textul menționează 7 săptămâni, apoi 62 de săptămâni. Având în vedere ordinea inversată, cele 7 săptămâni ar trebui să vină după cele 62 de săptămâni, nu înainte, așa cum scrie Calvin.

Biblia de studiu de la Geneva

 „9:25 Să știți și să înțelegeți că de la porunca de a restaura și de a zidi Ierusalimul până la Mesia, Prințul, [vor fi] șapte săptămâni și șaizeci și două de săptămâni: strada va fi zidită din nou, și zidul, în vremuri tulburi.

(s) Adică din momentul în care Cirus le-a dat permisiunea de a pleca. Aceste săptămâni fac patruzeci și nouă de ani, dintre care patruzeci și șase sunt referiți la timpul zidirii templului și trei la așezarea temeliei. Socotind din al șaselea an al lui Darius, care a dat poruncă a doua pentru zidirea templului, sunt șaizeci și două de săptămâni, care fac 434 de ani, care cuprind timpul de la zidirea templului până la botezul lui Hristos.”

Nota noastră: decretul lui Darius este pentru templu, nu pentru Ierusalim; de asemenea, decretul lui Darius a fost cu mulți ani înainte de 500 î. Hr. (cu aproximativ 70 de ani înainte de decretul lui Artaxerxe din 445 î. Hr.)

J. N. Darby - introduce perspectiva dispensațională

” Această durată de șaptezeci de săptămâni este împărțită în trei părți – șapte, șaizeci și două și una. În prima parte, sau în cele șapte săptămâni, orașul pustiu și zidurile lui dărâmate aveau să fie reconstruite în vremuri tulburi... După șaizeci și două de săptămâni, adică după șaizeci și nouă în total, Mesia ar trebui să fie nimicit și să nu aibă nimic.”

Nota noastră: nimic nu indică în Biblie că „ cetatea pustiită și zidurile ei dărâmate” au fost reconstruite în 49 de ani după decretul lui Neemia de a reconstrui Ierusalimul în 445 î. Hr.  

W. Kelly - Viziunea lui Darby extinsă

„De la porunca de a restaura și de a zidi Ierusalimul până la Mesia Prințul [fără a stabili în ce timp], va fi - nu șaptezeci de săptămâni - ci „șapte săptămâni și șaptezeci și două de săptămâni”; adică șaizeci și nouă de săptămâni”.

J. Gill

 „Trebuiau să fie șapte și șaizeci și două de săptămâni sau șaizeci și nouă de săptămâni, ceea ce înseamnă patru sute optzeci și trei de ani; iar aceștia sunt înțeleși din anii din orient, folosiți de egipteni, caldeeni și perși, constând din trei sute șaizeci de zile, socotind treizeci de zile până la o lună și douăsprezece luni până la un an, au fost doar patru sute optzeci și trei de acest fel, din al douăzecilea an al lui Artaxerxe până la treizeci și trei de ani din era lui Hristos și al nouăsprezecelea an al lui Tiberiu Cezar, când a suferit Hristos”.

Nota noastră: calendarele solare din Babilon și apoi la evrei au 30 de zile x 12 luni + 5 zile, calendarele lunare au luni variabile, la fiecare 3 sau 4 ani se introduce o lună, pe [ Enciclopedia Britannica ]. Unii istorici consideră că mult înainte de Babilon ar fi ani solari de 360 de zile, dar nu după Babilon.

Jamieson, Fausset și Brown

 „Cele șaptezeci de săptămâni sunt separate ( Dan 9:25-27 ) în trei părți inegale, șapte, șaizeci și două, una. A șaptezecea este desăvârșirea celor precedente, așa cum Sabatul lui Dumnezeu urmează zilelor lucrătoare... În cele șaizeci și nouă de săptămâni, Ierusalimul este restaurat și, astfel, este pregătit un loc pentru Mesia în care să-și împlinească lucrarea sabatică”.

Wesley

 „Versetul 25. De la ieșire – De la publicarea edictului, fie al lui Cirus, fie al lui Darius, de a restaura și de a zidi.

Versetul 26. Și după - După cei șapte și cei șaizeci și doi care le-au urmat.”

Hamilton Smith

 „Prima perioadă este una de șapte săptămâni, sau patruzeci și nouă de ani, timp în care Ierusalimul este reconstruit în vremuri tulburi. Cât de tulburi au fost ei știm din relatarea dată în Cartea lui Neemia. A doua perioadă de șaizeci și două de săptămâni, sau patru sute treizeci și patru de ani, este de la terminarea zidului Ierusalimului până la Mesia. Cuvântul nu spune exact nașterea lui Mesia, sau prezentarea Sa în fața oamenilor, sau moartea Sa. Este lăsată într-un mod destul de general; numai că se afirmă definitiv că „după cele șaizeci și două de săptămâni va fi nimicit Mesia și nu va avea nimic”

Nota noastră: nimic nu marchează în Biblie „ finalizarea zidului” la 49 de ani după decretul lui Neemia de a reconstrui Ierusalimul în 445 î. Hr.  

David Guzik

 „ Până la Mesia Prințul, vor fi șapte săptămâni și șaizeci și două de săptămâni: solia lui Gabriel pentru Daniel este simplă și izbitoare. 483 de ani - adică 69 de unități de șapte ani - aveau să treacă de la vremea poruncii consemnate în Neemia 2:1-8 până la apariția lui Mesia Prințul.”

Adam Clarke

 „Șapte săptămâni, sau patruzeci și nouă de ani, ar trebui să fie permise pentru restabilirea statului evreiesc; de la care până la intrarea publică a lui Mesia în lucrarea de slujire ar trebui să fie șaizeci și două de săptămâni sau patru sute treizeci și patru de ani, în toți patru sute optzeci și trei de ani.”

Nota noastră: nimic nu marchează în Biblie „ restaurarea statului evreiesc” la 49 de ani după decretul lui Neemia de a reconstrui Ierusalimul în 445 î. Hr.  

Bob Deffinbaugh

 „Versetele 25-27 prezintă cei doi actori principali și evenimentele majore care aduc sfârșitul păcatului, al împărățiilor umane și aduc neprihănirea veșnică și Împărăția lui Dumnezeu. Emiterea iminentă a unui decret pentru restaurarea și reconstruirea Ierusalimului ar fi o piatră de hotar în istoria evreiască. Nu ar începe împărăția lui Dumnezeu, dar ar începe numărarea timpului pentru începutul acelei împărățiri. După 483 de ani (62 de săptămâni plus 9 săptămâni), orașul Ierusalim și templul aveau să fie reconstruite, nu cu ușurință, ci în vremuri de suferință.”

Dr. Thomas L. Constable

 „Evreii s-au confruntat cu opoziție în timp ce căutau să reconstruiască să-și întărească vechea capitală, așa cum consemnează Cartea lui Neemia. Data 444 î. Hr. marchează probabil începutul acestor perioade de 490 de ani. Șapte „săptămâni” plus șaizeci și doi de „săptămâni” înseamnă 483 de ani. Gabriel a prezis că, după 483 de ani, Mesia va fi nimicit. Au fost făcute studii cronologice detalii care arată că atunci a avut loc moartea lui Isus Hristos. Un savant, Sir Robert Anderson, credea că ziua în care Isus a intrat în Ierusalim în intrarea sa triumfală a fost ultima zi a acestor lungi perioade. Indiferent dacă cronologia nu este atât de exactă, aproape toți analiștii sunt de acord că este în vedere moartea lui Hristos și că a avut loc la sfârșitul celei de-a șaizeci și noua săptămâni”.

 

Vernon McGee : se referă la Anderson (cap. IV. C).

MacArthur: ca Anderson

 “ Cele șaizeci și două de săptămâni

(1) Când încep

În 396 î. Hr. , după cei patruzeci și nouă de ani de reconstrucție a Ierusalimului, a început o perioadă de șaizeci și două de săptămâni de ani (434 de ani). Însumarea simplă arată că numărul total de ani dintre cel de-al doilea decret al lui Artaxerxe și venirea lui Mesia este de 483 de ani. Fiecare dintre aceștia a constat din 360 de zile. Astfel, numărul total de zile implicat este de 173.880 de zile.

(2) Când se încheie

…Dar ce eveniment anume din viața lui Hristos marchează sfârșitul celor șaizeci și două de săptămâni? Două vederi populare sunt botezul Său și intrarea triumfală în Ierusalim .” 

 

Thomas Ice : se referă la Dr. John Walvoord

 „Cea mai bună explicație pare să fie aceea că, începând cu decretul lui Neemia și cu construirea zidului, a fost nevoie de o întreagă generație pentru a curăța toate molozurile din Ierusalim și al restaura ca un oraș înfloritor. Aceasta ar putea fi împlinirea celor patruzeci și nouă de ani .”

Nota noastră: nimic nu marchează în Biblie „ o întreagă generație pentru a curăța toate molozurile” până la 49 de ani după decretul lui Neemia de a reconstrui Ierusalimul în 445 î. Hr.  

 

Kay Arthur : se referă la Anderson

 

Randall Price

 „Dispensaționalismul, de asemenea, este în acord cu majoritatea teologilor evanghelici în interpretarea contextului acestui pasaj ca mesianic, venirea lui Mesia având loc după cele șaizeci și două de săptămâni (adică după cele 7 săptămâni + cele 62 de săptămâni = 483 de ani).”

 

Ray C. Stedman

 „Dacă a început în anul 445 î. Hr. și la cei patru sute optzeci și trei de ani însumați, la luna exactă (pentru că știm că luna în care a fost emis edictul de reconstruire a Ierusalimului a fost luna ebraică Nisan, care corespunde aproximativ până în aprilie al nostru), apoi ne aduce în aprilie 32 d. Hr.”

Steve Zeisler

 „El a fost „nimicit” (răstignit) la exact 483 de ani (69 de șapte de ani) din anul în care Artaxerxe a dat un decret prin care le permite unora dintre exilați să se întoarcă la Ierusalim (Neemia 2:1-8).”


 

 

Alte opinii

Am făcut căutări extinse pentru „șaizeci și două de săptămâni” pentru a vedea dacă există opinii care iau 62 separat. Am căutat în http://search.live.com/, în google. com, în „google books”, în „blogs”, biblioteci. Iată câteva puncte de vedere de interes pentru acest studiu:

Despre „anul profetic” de 360 de zile

http://ftp.ftc-i.net/~hannapro/seventyweeks.html

„Pe deoparte, este pentru a evidenția aici o eroare comună care ar trebui evitată. Urmând studiile lui Sir Robert Anderson, mulți presupun un mod diferit de „ani” față de cel obișnuit. Se spune că „anii profetici” sunt de numai 360 de zile, măsurate prin cele douăsprezece luni ale evreilor de treizeci de zile fiecare. Această abordare este apoi folosită pentru a adăuga consecutiv șaizeci și nouă de ani de 360 de zile pentru a indica exact ziua/anul slujirii pământești a lui Hristos. Ideea este extrem de atractivă, deoarece anii apoi se adună diferită și, în funcție de punctul terminus, se ajunge mai aproape de evenimentele specifice din viața lui Hristos.

Totuși, teoria pare să se fi născut dintr-o presupusă necesitate, iar problema evidentă a acestei abordări este că trece cu vederea faptului că evreii știau foarte bine câte zile ar trebui să fie într-un an; și, după caz, au adăugat o „lună intercalară” pentru a-și „corecta” calendarul. Mai mult, se pare că însuși Daniel a înțeles „anii” lui Ieremia (despre robia Babiloniană de 70 de ani) în sensul obișnuit (9:1-2). Profeția trebuie să se înțeleagă numărând anii specificați, nu prin adăugarea și/sau ștergerea de zile, care nu sunt specificate. Așa a calculat Daniel sfârșitul celor șaptezeci de ani de captivitate și, cel mai firesc, așa ar trebui să înțelegem și anii pe care i-a prorocit.”

O astfel de analiză reduce probabilitatea de a folosi 360 de zile pe an, așa cum face Anderson pentru a justifica însumarea a 7 cu 62 de săptămâni.

 

62 sabatici propuși separat (7 cu mult înainte)

http://ftp.ftc-i.net/~hannapro/seventyweeks.html

„3) Cele Șaizeci și două de săptămâni

Dar cu distincția clară între cei șapte sabatici și cei șaizeci și doi de sabatici stabilită, trebuie să se pună întrebarea: Acești șaizeci și nouă de sabatici trebuie să fie pur și simplu luați împreună și adăugați consecutiv fără întrerupere? Ar putea în schimb separarea lor să însemne un „decalaj de timp” între ei?


„Și (pentru) șaizeci și doi de șapte, strada și șanțul de șanț se vor întoarce și vor fi construite, chiar și în vremuri de suferință” descrie în mod grafic evenimentele din vremea lui Neemia, care sunt foarte familiare celor ce studiază Biblia. S-ar părea că reconstruirea Ierusalimului (nu neapărat decretul, de data aceasta) este timpul de pornire al celor șaizeci și doi de șapte...

Termenul de pornire al celor șaizeci și două de săptămâni pare a fi reconstruirea Ierusalimului de către Neemia. Cererea lui Neemia către Artaxerxe de a se întoarce în oraș a fost în aprilie 444 î. Hr. (Ne. 2:1). Potrivit lui Josephus (Antichități, XI, V, 7), Neemia a mers mai întâi în Babilon pentru a găsi voluntari printre evrei care să se întoarcă cu el. Cu aceasta și cu diferite pregătiri implicate și cu obținerea materialelor de construcție (ceea ce este probabil, deoarece reconstrucția sa a început imediat după sosirea lui la Ierusalim), sosirea lui efectivă la Ierusalim ar fi durat ceva timp, probabil câțiva ani. Josephus o pune la „al douăzeci și cincilea an” al lui Artaxerxes -- 440 î. Hr. Din nou, anii se potrivesc exact.

440 BC (începutul reconstrucției în vremuri de primejdie)

+434 ani (62 X 7)

6 BC (Nașterea lui Hristos)

Profeția se potrivește perfect cu evenimentele istoriei”

Nota noastră: istoricul Josephus nu oferă o altă referință; tot ceea ce spune despre această activitate este extras din „Neemia”. Această propunere se potrivește cu a noastră la folosirea a 62 sabatici până la nașterea lui Mesia, dar ei pun 7 sabatici mult înainte de Neemia fără justificare clară, dar pentru a separa de 62 sabatici.

 

7 „săptămâni” în vremea noastră (1947) – ca Newton (7 „săptămâni” până la Rege)

http://www.testimony-magazine.org/back/sep2002/piperov.pdf

Teoria ar fi aceasta:

440 î. Hr. ,)_6 î. Hr. 27-31 d. Hr. 1947,),)1996

62„săptămâni”            ½ „săpt. 7 „săpt.”    ½ „săpt.”

„Datele exacte ale emiterii decretului și punerii lui în vigoare nu sunt precizate clar în Biblie. Artaxerxe a domnit din 465-425 î. Hr. și, prin urmare, din Neemia 2:1 și 5:14 știm că acestea trebuie să se fi întâmplat undeva între 446 și 435 î. Hr. și mai devreme.

Dacă decretul lui Artaxerxe I este acceptat ca punct de plecare pentru numărarea celor șaptezeci de „săptămâni”, după 7 × 62 = 434 de ani se ajunge la prima parte a perioadei 12-3 î. Hr. , care este foarte aproape de nașterea lui Ioan Botezătorul şi Iisus Hristos.”

Nota noastră: e greu de justificat împărțirea intervalului în jumătăți de perioade Sabatice. De asemenea, una este să  considerăm teoria cu 7 sabatici în timpul nostru și alta este să aplicăm în perioada de timp după 1948, căci am trecut de punctul 1948 + 7x7 = 1997.

 

62 de zile sabatice trebuie să fie separate de 7

În „Un comentariu la cartea lui Daniel“, Moses Stuart explică de ce nu pot fi adăugate intervale de 62 și 7 sabatice bazat pe textul ebraic. Cu toate acestea, el nu dă un răspuns despre modul de utilizare a celor 7 perioade Sabatice. [Stuart]

 

 

Teologi evrei resping însumarea a 7 cu 62

Având în vedere textul și trei tipuri de Mesia, teologii evrei necreștini pe care i-am studiat insistă că însumarea a 7 cu 62 nu este gramaticală și nu are sens logic. Nu îi referim aici; am observat acest lucru în unele biblioteci.


 

VII.  O REVIZIE A UNOR ÎNTREBĂRI

Putem calcula exact 62 sabatici de la decizia pentru reconstrucție din Neemia, la începutul anului 445 î. Hr. până la nașterea Domnului la sfârșitul 4 î. Hr. ?

Da: precizia se atinge prin adăugarea a 8 Jubilee în 400 de ani: 62x7 + 8 = 442.

Trebuie să adăugăm 8 jubilee, deoarece Calendarul legal prescria un an jubiliar după fiecare 49 de ani (detalii mai sus în secțiunea B).

Oare cele 70 de „săptămâni” pentru „cetatea sfântă” s-au încheiat după distrugerea din 70 d. Hr. ?

Nu: în versetul 26, după ce Mesia este „nimicit”, orașul este distrus, ceea ce corespunde distrugerii romane din anul 70 d. Hr. Apoi, ultima „săptămână” a orașului este menționată în versetul 27, după distrugere. Prin urmare, după distrugerea romană, orașul ar trebui reconstruit a doua oară.

Ar trebui să fie menționată această nouă reconstrucție în textul lui Daniel ?

Trebuie să fie , altfel nu există nicio modalitate de a reporni numărătoarea „săptămânilor” în continuare „pentru orașul tău sfânt”, până la sfârșitul celor 70 de „săptămâni”.

Astfel, textul ne constrânge să sugerăm că reconstrucția din prima parte a versetului 25 urmată de 7 „săptămâni” poate fi reconstrucția pe care o căutăm după distrugerea romană.

De ce ordinea este inversată, 7 înainte de 62?

Răspunsul este la începutul profeției:

-Versetul 24 este despre totalul de 70 de „săptămâni” pentru oraș până la ultima venire a lui Mesia: astfel, ultima venire este menționată prima!

-Continuând lista în ordine inversă, vedem reconstrucția după distrugerea romană, și reconstrucția e urmată de venirea Prințului Mesia în 7 „săptămâni”.

-Ultima pe lista este prima venire. După reconstrucția lui Neemia, urmează prima venire a lui Mesia, la nașterea Sa, la 62 de săptămâni. Apoi, după 62 de săptămâni, Mesia este omorât.

Astfel, avem o listă a celor trei veniri ale lui Mesia în ordine inversă.

Lista este definită în versetele 24,25, înainte de fluxul activităților din versetele 26,27.

Acest aranjament pare similar cu un program software care are definiții înainte de acțiuni.

VIII. CONCLUZII

Acest studiu încearcă să clarifice de ce există trei intervale sabatice, 7,62 și 1. Interpretările clasice însumează 7 și 62, fără prea mult suport, dar această interpretare le separă. Cele 62 de „săptămâni” acoperă corect timpul de la Neemia până la prima venire, dacă adăugăm anii jubiliari. Astfel, 7 „săptămâni” pot fi folosiți în alt scop . După distrugerea Ierusalimului de către romani, trebuie să fie o altă reconstrucție , pentru că cele 70 de „săptămâni” pentru Cetate nu s-au încheiat.

La 7 „săptămâni” după această a doua reconstrucție trebuie să fie o altă venire a lui Mesia, cea a lui Mesia Nagid, Prințul, diferită de ultima venire ca Rege. Singura altă venire care poate fi luată în considerare după a doua reconstrucție este venirea Mirelui pentru a lua Biserica, deoarece venirea lui Mesia ca Rege are loc după ultima „săptămână”, Necazul cel Mare.

Dar, ne este permis să prezicem acest lucru, dacă „acea zi sau ceas nimeni nu știe”, așa cum spune Domnul? Cu siguranță, nu putem ști cu atâta precizie, dar Domnul îi ceartă pe evrei că nu au cunoscut timpul când a venit Mesia. Măsura lui Daniel este mult mai largă, nu zi și ceas, ci intervale sabatice de 7 ani. De asemenea, citim: „Pecetluiește cuvintele manuscrisului până la vremea sfârșitului” (Dan. 12). Interpretările clasice nu puteau desigila explicația acum 200 de ani, cu atât de mult înainte de întoarcerea lui Israel, pentru că timpul sfârșitului era departe; astfel, interpretările clasice pot necesita o revizuire. Deci, când vine acest „ timp al sfârșitului” , pentru a desigila profeția? Această perioadă ar putea fi legată de ceea ce a spus Domnul Isus: „Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri până se vor împlini vremurile neamurilor”. (Luca 21). După cum spune Daniel, la fel Domnul Isus prezice referitor la Ierusalim. Trăim în acea perioadă? Ar putea fi.

Trebuie să facem o distincție clară între teoria prezentată și aplicarea acesteia. Potrivit autorului, teoria are o mare probabilitate de a fi corectă - în principal, am avea 7 sabatice de la al doilea decret pentru a restaura și reconstrui Ierusalimul (poate în vremurile noastre) până la Mesia ca Prinț (Mirele, conform acestei teorii). Despre aplicația sa, putem scana evenimentele din vremurile noastre pentru a verifica dacă vreunul ar părea să fie aplicabil. Momentan, autorul nu propune un astfel de eveniment dar urmărește cu atenție ce se întâmplă. Deci această carte nu este despre o stabilire a unei date. Chiar dacă un eveniment ar merita luat în considerare, decizia s-ar putea să fi avut loc cu mult înainte ca noi să observăm evenimentul (dacă îl observăm... ), astfel venirea Domnului se poate întâmpla oricând.

Încheiem cu versetele finale din Apocalipsa:

„Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânța lui David, Luceafărul strălucitor de dimineață”. Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată! ... Cel ce adeverește aceste lucruri, zice: „Da, Eu vin curând”. Amin! Vino, Doamne Isuse! .


 

Despre autor

Autorul este creștin prin harul lui Hristos, un student de mult timp al învățăturilor Lui  și un om de știință cu mult interes subliniind continuumul între domeniile teologiei și științei. El are un master în Inginerie de Software, un Master în Electronică, 35 de ani de proiectare în mari companii de telecomunicații. A studiat și participat la prelegeri creștine în patru limbi în tot atâtea țări și a observat cu bucurie că Vestea Bună este aceeași peste tot.


 

BIBLIOGRAFIE

[1] Biblia https://www.biblegateway.com

[2] „Observații asupra profețiilor lui Daniel” de Isaac Newton http://www.gutenberg.org/etext/16878

[5] „Coming Prince” de Anderson http://www.whatsaiththescripture.com/Voice/The.Coming.Prince.5.html

[6] Enciclopedia Britannica http://www.britannica.com/eb/article-60211/calendar

[7] JNDarby http://biblehub.com/commentaries/darby/daniel/9.htm

[8] Cuvânt cu cuvânt ebraică-engleză: http://www.scripture4all.org

Biblia: New International Version [NIV] http://www.biblegateway.com/passage/?search=daniel%209%20; & version=31

Biblia: versiunea standard în engleză [ESV] http://www.biblegateway.com/passage/?search=daniel%209; & version=47;

[Codex Leningradus] http://www. tanach. us/Tanach. xml

Biblia: masoretic Ebraică-Engleză [Text masoretic] http://www.mechon-mamre.org/p/pt/pt3409.htm  

O prezentare generală a profesiei http://en.wikipedia.org/wiki/Prophecy_of_Seventy_Weeks

Explicație despre Eshatologie (planurile Domnului) [ Eschatology ] http://en. wikipedia. org/wiki/Christian_eschatology

Biografia lui Anderson [Biografia lui Anderson] http://www.whatsaiththescripture.com/Fellowship/Edit_Sir.Robert.Anderson.html

'Prințul Coming' de Anderson [Anderson] http://www.whatsaiththescripture.com/Voice/The.Coming.Prince.5.html

„Observații asupra profețiilor lui Daniel” de Isaac Newton [Newton] http://www.gutenberg.org/etext/16878

[Enciclopedia Britannica] http://www.britannica.com/eb/article-60211/calendar

Istoricul Josephus [Josephus] http://www.ccel.org/j/josephus/works/ant-11.htm

Un studiu despre cele trei veniri [Trei veniri] http://www.flamingtorch.org/articles/2001/amj/3comchrist.htm

[Melhisedec]

https://reluctant-messenger. com/melchizedek. htm

luni_evreiesti ]

http://en.wikipedia.org/wiki/Hebrew_calendar

Enciclopedia_evreiască ]

http://www. jewishencyclopedia. com/view. jsp? artid=18& letter=S

comentarii biblice:

[Mathew Henry] http://bible.crosswalk.com/Commentaries/MatthewHenryComplete/mhc-com.cgi?book=da& chapter=009

[Calvin] http://www.ccel.org/ccel/calvin/calco m2 5.iv.xxxii.html

[Geneva de studiu biblic] http://eword.gospelcom.net/comments/daniel/geneva/daniel9.htm

[JNDarby] http://eword.gospelcom.net/comments/daniel/darby/daniel9.htm

[W. Kelly] http://www.stempublishing.com/authors/kelly/1Oldtest/DANIEL2.html

[J. Gill] http://eword.gospelcom.net/comments/daniel/gill/daniel9.htm

[Jamieson, Fausset și Brown] http://eword.gospelcom.net/comments/daniel/jfb/daniel9.htm

[Wesley] http://eword.gospelcom.net/comments/daniel/wesley/daniel9.htm

[Hamilton Smith] http://www.stempublishing.com/authors/smith/DANIEL.html

[David Guzik] http://www.studylight.org/com/guz/view.cgi?book=da& chapter=009

[Adam Clarke] http://www.studylight.org/com/acc/view.cgi?book=da& chapter=009

Bob Deffinbaugh ] http://www.bible.org/page.php?page_id=479

[Dr. Thomas L. Constable] http://www.soniclight.com/constable/notes/pdf/daniel.pdf

[Vernon McGee] „Daniel” 

[MacArthur] http://www.biblebb.com/files/mac/sg27-25.htm

[Thomas Ice] se referă la Dr. John Walvoord http://www.bereanwatchmen.com/thomas-ice/the-seventy-weeks-of-daniel-part-vii.html

[Randall Price] http://www.raptureready.com/featured/price/1rp.html

[Ray C. Stedman] http://www.pbc.org/files/messages/3979/0366.html

[Steve Zeisler] http://www.pbc.org/files/messages/7846/4708.html

[Kay Arthur] http://preceptaustin.org/daniel,’lectue_14.htm

[skywatchtv] ] https://www.skywatchtv.com/2021/10/12/countdown42/

[Stuart] http://books.google.com/books?id=IAOmRLbY4aEC& pg=PA284& lpg=PA284& dq=%22sixty+two+weeks%22& source=web& ots=DG-VyFtsIP& sig=Pk8tT3wORGTVvdFgkeHLoJp, #LPA12HLoJp


Cartea pdf este gratis la https://teostory.wordpress.com/ .
Contine si imagini. Este Copyright
Cartea tiparita este pe Amazon https://www.amazon.com/author/teodor
Adăugat în 31/08/2022 de Teodor_d
Statistici
  • Vizualizări: 152
  • Comentarii: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut incomplet
Opțiuni