Ce este în inima ta!

Autor: Anonim | Album: fara album | Tematica: Atenționări și sfaturi
Resursa adaugata de RepalovVeaceslav in 20/10/2017

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

DEUTERONOMUL (A DOUA LEGE) SAU A CINCEA CARTE A LUI MOISE
ADUCERI AMINTE ŞI ÎNDEMNURI (CAPITOLELE 1—11)
Moise vorbeşte dincolo de Iordan
Deuteronomul 1:1 Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel dincoace de Iordan, în pustie, într-o câmpie, faţă în faţă cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab.
Deuteronomul 1:2 (De la Horeb până la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile.)
Deuteronomul 1:3 În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel şi le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună.
Deuteronomul 1:4 Aceasta era după ce a bătut pe Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon, şi pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aştarot şi la Edrei.
Deuteronomul 1:5 Dincoace de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta şi a zis:
Deuteronomul 1:6 „Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb, zicând: ‘Aţi locuit destulă vreme în muntele acesta.
Deuteronomul 1:7 Întoarceţi-vă şi plecaţi; duceţi-vă la muntele amoriţilor şi în toate împrejurimile: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de miazăzi, pe ţărmul mării, în ţara canaaniţilor şi în Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat.
Deuteronomul 1:8 Vedeţi, v-am pus ţara înainte, intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că o va da lor şi seminţei lor după ei.’
Cum a pus judecători
Deuteronomul 1:9 În vremea aceea, v-am spus: ‘Eu nu vă pot purta singur.
Deuteronomul 1:10 Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit, şi azi sunteţi foarte mulţi la număr, ca stelele cerului.
Deuteronomul 1:11 Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă mărească de o mie de ori pe atât şi să vă binecuvânteze, după cum a făgăduit!
Deuteronomul 1:12 Cum aş putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră şi certurile voastre?
Deuteronomul 1:13 Luaţi din seminţiile voastre nişte bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi şi-i voi pune în fruntea voastră.’
Deuteronomul 1:14 Voi mi-aţi răspuns şi aţi zis: ‘Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.’
Deuteronomul 1:15 Am luat atunci pe căpeteniile seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece, ca dregători în seminţiile voastre.
Deuteronomul 1:16 Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: ‘Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul.
Deuteronomul 1:17 Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Şi când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi înaintea mea, ca s-o aud.’
Deuteronomul 1:18 Aşa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveaţi de făcut.
De la Horeb la Cades-Barnea
Deuteronomul 1:19 Am plecat din Horeb şi am străbătut toată pustia aceea mare şi grozavă pe care aţi văzut-o; am luat drumul care duce în muntele amoriţilor, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, şi am ajuns la Cades-Barnea.
Deuteronomul 1:20 Şi eu v-am zis: ‘Aţi ajuns la muntele amoriţilor pe care ni-l dă Domnul Dumnezeul nostru.
Deuteronomul 1:21 Iată că Domnul Dumnezeul tău îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme şi nu te înspăimânta.’
Deuteronomul 1:22 Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine şi aţi zis: ‘Să trimitem nişte oameni înaintea noastră ca să iscodească ţara şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea şi asupra cetăţilor în care vom ajunge.’
Deuteronomul 1:23 Părerea aceasta mi s-a părut bună şi am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminţie.
Deuteronomul 1:24 Ei au plecat, au trecut muntele şi au ajuns până la valea Eşcol şi au iscodit ţara.
Deuteronomul 1:25 Au luat în mâini din roadele ţării şi ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă şi au zis: ‘Bună ţară ne dă Domnul Dumnezeul nostru!’
Deuteronomul 1:26 Dar voi n-aţi vrut să vă suiţi în ea şi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru.
Deuteronomul 1:27 Aţi cârtit în corturile voastre şi aţi zis: ‘Pentru că ne urăşte, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriţilor şi să ne nimicească.
Deuteronomul 1:28 Unde să ne suim? Fraţii noştri ne-au înmuiat inima, zicând: «Poporul acela este un popor mai mare şi mai înalt la statură decât noi; cetăţile sunt mari şi întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo şi copii de-ai lui Anac.»’
Deuteronomul 1:29 Eu v-am zis: ‘Nu vă înspăimântaţi şi nu vă fie frică de ei.
Deuteronomul 1:30 Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuşi pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voştri în Egipt.’
Deuteronomul 1:31 Apoi, în pustie, ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut până la sosirea voastră în locul acesta.
Deuteronomul 1:32 Cu toate acestea, voi n-aţi avut încredere în Domnul Dumnezeul vostru,
Deuteronomul 1:33 care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeţi, şi ziua într-un nor.
Deuteronomul 1:34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat şi a jurat zicând:
Deuteronomul 1:35 ‘Niciunul din bărbaţii care fac parte din acest neam rău nu va vedea ţara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri,
Deuteronomul 1:36 afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, şi ţara în care a mers o voi da lui şi copiilor lui, pentru că a urmat în totul calea Domnului.’
Deuteronomul 1:37 Domnul S-a mâniat şi pe mine din pricina voastră şi a zis: ‘Nici tu nu vei intra în ea.
Deuteronomul 1:38 Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întăreşte-l, căci el va pune pe Israel în stăpânirea ţării aceleia.
Deuteronomul 1:39 Şi pruncii voştri, despre care aţi zis: «Vor fi de jaf!», şi fiii voştri, care nu cunosc azi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da şi ei o vor stăpâni.
Deuteronomul 1:40 Dar voi, întoarceţi-vă şi plecaţi în pustie, înspre Marea Roşie.’
Deuteronomul 1:41 Voi aţi răspuns şi mi-aţi zis: ‘Am păcătuit împotriva Domnului; ne vom sui şi ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru.’ Şi v-aţi încins fiecare armele şi v-aţi încumetat să vă suiţi pe munte.
Deuteronomul 1:42 Domnul mi-a zis: ‘Spune-le: «Nu vă suiţi şi nu vă luptaţi, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru; nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri.»’
Deuteronomul 1:43 Eu v-am spus, dar n-aţi ascultat, ci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului şi v-aţi suit semeţi pe munte.
Deuteronomul 1:44 Atunci amoriţii, care locuiesc pe muntele acesta, v-au ieşit înainte şi v-au urmărit ca albinele; v-au bătut din Seir până la Horma.
Deuteronomul 1:45 La întoarcerea voastră, aţi plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul şi n-a luat aminte la voi.
Deuteronomul 1:46 Şi aşa aţi rămas la Cades, unde aţi stat multă vreme.
Intrarea în pustie
Deuteronomul 2:1 Ne-am întors şi am plecat în pustie, pe drumul care duce la Marea Roşie, cum îmi poruncise Domnul, şi am ocolit multă vreme muntele Seir.
Deuteronomul 2:2 Domnul mi-a zis:
Deuteronomul 2:3 ‘Vă ajunge de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte.
Deuteronomul 2:4 Dă următoarea poruncă poporului: «Acum aveţi să treceţi prin hotarele fraţilor voştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar să vă păziţi bine.
Deuteronomul 2:5 Să nu vă încăieraţi cu ei, căci nu vă voi da în ţara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpânire lui Esau.
Deuteronomul 2:6 Să cumpăraţi de la ei, cu preţ de argint, hrana pe care o veţi mânca şi să cumpăraţi de la ei, cu preţ de argint, chiar şi apa pe care o veţi bea.
Deuteronomul 2:7 Căci Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale şi ţi-a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani de când Domnul Dumnezeul tău este cu tine şi n-ai dus lipsă de nimic.»’
Deuteronomul 2:8 Am trecut pe departe de fraţii noştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, şi pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat şi de Eţion-Gheber; apoi ne-am întors şi am apucat spre pustia Moabului.
Pribegirea în pustie
Deuteronomul 2:9 Domnul mi-a zis: ‘Nu face război cu Moab şi nu te apuca la luptă cu el, căci nu-ţi voi da nimic să stăpâneşti în ţara lui. Arul l-am dat în stăpânire copiilor lui Lot.
Deuteronomul 2:10 (Mai înainte, aici locuiau emimii: un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca anachimii.
Deuteronomul 2:11 Ei treceau drept refaimiţi, ca şi anachimii, dar moabiţii îi numeau emimi.
Deuteronomul 2:12 Seir era locuit altădată de horiţi; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor şi s-au aşezat în locul lor, cum a făcut Israel în ţara pe care o stăpâneşte şi pe care i-a dat-o Domnul.)
Deuteronomul 2:13 Acum sculaţi-vă şi treceţi pârâul Zered.’ Am trecut pârâul Zered.
Deuteronomul 2:14 Vremea cât au ţinut călătoriile noastre de la Cades-Barnea până la trecerea pârâului Zered a fost de treizeci şi opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase Domnul.
Deuteronomul 2:15 Mâna Domnului a fost împotriva lor, ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit.
Deuteronomul 2:16 După ce au pierit toţi bărbaţii de război, murind în mijlocul poporului,
Deuteronomul 2:17 Domnul mi-a vorbit şi a zis:
Deuteronomul 2:18 ‘Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar,
Deuteronomul 2:19 şi să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei şi să nu te iei la luptă cu ei, căci nu-ţi voi da nimic de stăpânit în ţara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpânire copiilor lui Lot.’
Deuteronomul 2:20 Ţara aceasta trecea, de asemenea, ca o ţară a lui Refaim; mai înainte, locuiau în ea refaimiţii, şi amoniţii îi numeau zamzumimi:
Deuteronomul 2:21 un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniţilor, care i-au izgonit şi s-au aşezat în locul lor.
Deuteronomul 2:22 (Aşa a făcut Domnul şi pentru copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, când a nimicit pe horiţi dinaintea lor; ei i-au izgonit şi s-au aşezat în locul lor, până în ziua de azi.
Deuteronomul 2:23 De asemenea, aviţii, care locuiau în sate până la Gaza, au fost nimiciţi de caftoriţi, ieşiţi din Caftor, care s-au aşezat în locul lor.)
Deuteronomul 2:24 ‘Sculaţi-vă, plecaţi şi treceţi pârâul Arnon. Iată, îţi dau în mâini pe Sihon, împăratul Hesbonului, Amoritul, şi ţara lui. Începe cucerirea, fă război cu el!
Deuteronomul 2:25 De azi încolo, voi băga groaza şi frica de tine în toate popoarele de sub cer; şi, la auzul faimei tale, vor tremura şi se vor îngrozi de tine.’
Cucerirea ţării lui Sihon, împăratul Hesbonului
Deuteronomul 2:26 Din pustia Chedemot, am trimis soli la Sihon, împăratul Hesbonului, cu vorbe de pace. Am trimis să-i spună:
Deuteronomul 2:27 ‘Lasă-mă să trec prin ţara ta; voi ţine drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga.
Deuteronomul 2:28 Să-mi vinzi pe preţ de argint hrana pe care o voi mânca şi să-mi dai cu preţ de argint apa pe care o voi bea; nu voi face altceva decât să trec cu piciorul,
Deuteronomul 2:29 lucru pe care mi l-au îngăduit copiii lui Esau care locuiesc în Seir şi moabiţii care locuiesc în Ar – îngăduie-mi şi tu lucrul acesta, până voi trece Iordanul, ca să intru în ţara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru.’
Deuteronomul 2:30 Dar Sihon, împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pe la el, căci Domnul Dumnezeul tău i-a făcut duhul neînduplecat şi i-a împietrit inima, ca să-l dea în mâinile tale, cum vezi azi.
Deuteronomul 2:31 Domnul mi-a zis: ‘Vezi, acum încep să-ţi dau pe Sihon şi ţara lui; începe şi tu dar să-i iei în stăpânire ţara ca s-o moşteneşti.’
Deuteronomul 2:32 Sihon ne-a ieşit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră, la Iahaţ.
Deuteronomul 2:33 Domnul Dumnezeul nostru ni l-a dat în mâini şi l-am bătut, pe el şi pe fiii lui şi pe tot poporul lui.
Deuteronomul 2:34 I-am luat atunci toate cetăţile şi le-am nimicit cu desăvârşire: bărbaţi, femei şi prunci i-am nimicit cu desăvârşire şi n-am lăsat să scape niciunul măcar.
Deuteronomul 2:35 Numai vitele le-am răpit pentru noi, precum şi prada din cetăţile pe care le luaserăm.
Deuteronomul 2:36 De la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, şi de la cetatea care este în vale până la Galaad, n-a fost nicio cetate prea tare pentru noi: Domnul Dumnezeul nostru ni le-a dat pe toate în mână.
Deuteronomul 2:37 Dar de ţara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pârâului Iaboc, de cetăţile de la munte şi de toate locurile pe care te-a oprit Domnul Dumnezeul tău să le loveşti.
Cucerirea ţării lui Og
Deuteronomul 3:1 Ne-am întors şi ne-am suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului, ne-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră la Edrei.
Deuteronomul 3:2 Domnul mi-a zis: ‘Nu te teme de el, căci îl dau în mâinile tale, pe el şi tot poporul lui, şi ţara lui; să te porţi cu el cum te-ai purtat cu Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon.’
Deuteronomul 3:3 Şi Domnul Dumnezeul nostru a mai dat în mâinile noastre şi pe Og, împăratul Basanului, cu tot poporul lui; l-am bătut şi n-am lăsat să scape niciunul din oamenii lui.
Deuteronomul 3:4 I-am luat atunci toate cetăţile şi n-a fost una care să nu cadă în stăpânirea noastră: şaizeci de cetăţi, tot ţinutul Argob, împărăţia lui Og din Basan.
Deuteronomul 3:5 Toate cetăţile acestea erau întărite cu ziduri înalte, cu porţi şi zăvoare, afară de cetăţile fără ziduri, care erau foarte multe la număr.
Deuteronomul 3:6 Le-am nimicit cu desăvârşire, cum făcusem cu Sihon, împăratul Hesbonului; am nimicit cu desăvârşire toate cetăţile împreună cu bărbaţii, femeile şi pruncii.
Deuteronomul 3:7 Iar toate vitele şi prada din cetăţi le-am luat pentru noi.
Deuteronomul 3:8 Astfel, în vremea aceea am cucerit de la cei doi împăraţi ai amoriţilor ţara de dincoace de Iordan, de la pârâul Arnon până la muntele Hermon
Deuteronomul 3:9 (sidoniţii zic Hermonului Sirion, şi amoriţii îl numesc Senir),
Deuteronomul 3:10 toate cetăţile din câmpie, tot Galaadul şi tot Basanul până la Salca şi Edrei, cetăţi din împărăţia lui Og, în Basan.
Deuteronomul 3:11 (Numai Og, împăratul Basanului, mai rămăsese din neamul refaimiţilor. Patul lui, un pat de fier, este la Raba, cetatea copiilor lui Amon. Lungimea lui este de nouă coţi, şi lăţimea, de patru coţi, după cotul unui om.)
Împărţirea ţării de dincolo de Iordan
Deuteronomul 3:12 Atunci am luat în stăpânire ţara aceasta. Am dat rubeniţilor şi gadiţilor ţinutul de la Aroer, care este pe pârâul Arnon, şi jumătatea muntelui Galaad cu cetăţile lui.
Deuteronomul 3:13 Am dat la jumătate din seminţia lui Manase ce mai rămânea din Galaad şi toată împărăţia lui Og din Basan: tot ţinutul Argob, cu tot Basanul, care purta numele de Ţara Refaimiţilor.
Deuteronomul 3:14 Iair, fiul lui Manase, a luat tot ţinutul Argob până la hotarul gheşuriţilor şi maacatiţilor şi a pus numele lui târgurilor Basanului, numite şi azi târgurile lui Iair.
Deuteronomul 3:15 Am dat Galaadul lui Machir.
Deuteronomul 3:16 Rubeniţilor şi gadiţilor le-am dat o parte din Galaad până la pârâul Arnon, al cărui mijloc slujeşte ca hotar, şi până la pârâul Iaboc, hotarul copiilor lui Amon;
Deuteronomul 3:17 le-am mai dat câmpia, mărginită de Iordan, de la Chineret până la marea câmpiei, Marea Sărată, la picioarele muntelui Pisga, spre răsărit.
Deuteronomul 3:18 În vremea aceea, v-am dat porunca aceasta: ‘Domnul Dumnezeul vostru vă dă în mână ţara aceasta ca s-o stăpâniţi. Voi, toţi cei buni de luptă, să mergeţi înarmaţi înaintea copiilor lui Israel.
Deuteronomul 3:19 Numai femeile voastre, pruncii şi vitele voastre – ştiu că aveţi multe vite – să rămână în cetăţile pe care vi le-am dat,
Deuteronomul 3:20 până ce Domnul va da odihnă fraţilor voştri, ca şi vouă, şi vor lua şi ei în stăpânire ţara pe care le-o dă Domnul Dumnezeul vostru dincolo de Iordan. După aceea, vă veţi întoarce fiecare în moştenirea pe care v-am dat-o.’
Deuteronomul 3:21 În vremea aceea, am poruncit lui Iosua şi i-am zis: ‘Ochii tăi au văzut tot ce a făcut Domnul Dumnezeul vostru acestor doi împăraţi: aşa va face Domnul tuturor împărăţiilor împotriva cărora vei merge.
Deuteronomul 3:22 Nu te teme de ei, căci Domnul Dumnezeul vostru va lupta El Însuşi pentru voi.’
Moise cere să vadă ţara
Deuteronomul 3:23 În vremea aceea, m-am rugat Domnului şi am zis:
Deuteronomul 3:24 ‘Stăpâne Doamne! Tu ai început să arăţi robului Tău mărirea Ta şi mâna Ta cea puternică, căci care este dumnezeul acela, în cer şi pe pământ, care să poată face lucrări ca ale Tale şi să aibă o putere ca a Ta?
Deuteronomul 3:25 Lasă-mă, Te rog, să trec şi să văd ţara aceea bună de dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul!’
Deuteronomul 3:26 Dar Domnul S-a mâniat pe mine din pricina voastră şi nu m-a ascultat. Domnul mi-a zis: ‘Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul acesta.
Deuteronomul 3:27 Suie-te pe vârful muntelui Pisga, uită-te spre apus, spre miazănoapte, spre miazăzi şi spre răsărit şi priveşte-o doar cu ochii, căci nu vei trece Iordanul acesta.
Deuteronomul 3:28 Dă porunci lui Iosua, întăreşte-l şi îmbărbătează-l, căci el va merge înaintea poporului acestuia şi-l va pune în stăpânirea ţării pe care o vei vedea.’
Deuteronomul 3:29 Şi am rămas astfel în vale, în dreptul Bet-Peorului.
Îndemn
Deuteronomul 4:1 Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile pe care vă învăţ să le păziţi. Împliniţi-le, pentru ca să trăiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul Dumnezeul părinţilor voştri.
Deuteronomul 4:2 Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi să nu scădeţi nimic din ele, ci să păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu.
Deuteronomul 4:3 Aţi văzut cu ochii voştri ce a făcut Domnul cu prilejul faptei lui Baal-Peor: Domnul Dumnezeul tău a nimicit din mijlocul tău pe toţi aceia care se duseseră după Baal-Peor.
Deuteronomul 4:4 Iar voi, care v-aţi alipit de Domnul Dumnezeul vostru, sunteţi toţi vii astăzi.
Deuteronomul 4:5 Iată, v-am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.
Deuteronomul 4:6 Să le păziţi şi să le împliniţi, căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: ‘Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!’
Deuteronomul 4:7 Care este, în adevăr, neamul acela aşa de mare încât să fi avut pe dumnezeii lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm?
Deuteronomul 4:8 Şi care este neamul acela aşa de mare încât să aibă legi şi porunci aşa de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?
Deuteronomul 4:9 Numai ia seama asupra ta şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscute copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.
Deuteronomul 4:10 Adu-ţi aminte de ziua când te-ai înfăţişat înaintea Domnului Dumnezeului tău, la Horeb, când Domnul mi-a zis: ‘Strânge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să înveţe să se teamă de Mine tot timpul cât vor trăi pe pământ şi să înveţe şi pe copiii lor să le păzească.’
Deuteronomul 4:11 Voi v-aţi apropiat şi aţi stat la poalele muntelui. Muntele era aprins şi flăcările se ridicau până în inima cerului. Era întuneric, nori şi negură deasă.
Deuteronomul 4:12 Şi Domnul v-a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n-aţi văzut niciun chip, ci aţi auzit doar un glas.
Deuteronomul 4:13 El Şi-a vestit legământul Său, pe care v-a poruncit să-l păziţi, Cele Zece Porunci, şi le-a scris pe două table de piatră.
Deuteronomul 4:14 În vremea aceea, Domnul mi-a poruncit să vă învăţ legi şi porunci, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.
Deuteronomul 4:15 Fiindcă n-aţi văzut niciun chip în ziua când v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre,
Deuteronomul 4:16 ca nu cumva să vă stricaţi şi să vă faceţi un chip cioplit sau o înfăţişare a vreunui idol, sau chipul vreunui om, sau chipul vreunei femei,
Deuteronomul 4:17 sau chipul vreunui dobitoc de pe pământ, sau chipul vreunei păsări care zboară în ceruri,
Deuteronomul 4:18 sau chipul vreunui dobitoc care se târăşte pe pământ, sau chipul vreunui peşte care trăieşte în apele de dedesubtul pământului.
Deuteronomul 4:19 Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicându-ţi ochii spre cer şi văzând soarele, luna şi stelele, toată oştirea cerurilor, să fii târât să te închini înaintea lor şi să le slujeşti, căci acestea sunt lucruri pe care Domnul Dumnezeul tău le-a făcut şi le-a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, sub cerul întreg.
Deuteronomul 4:20 Dar pe voi, Domnul v-a luat şi v-a scos din cuptorul de fier al Egiptului, ca să-I fiţi un popor pus deoparte, cum sunteţi azi.
Deuteronomul 4:21 Şi Domnul S-a mâniat pe mine din pricina voastră şi a jurat că eu nu voi trece Iordanul şi nu voi intra în ţara aceea bună pe care ţi-o dă ca moştenire Domnul Dumnezeul tău.
Deuteronomul 4:22 Eu voi muri deci în ţara aceasta de aici, nu voi trece Iordanul, dar voi îl veţi trece şi veţi stăpâni ţara aceea bună.
Deuteronomul 4:23 Vegheaţi asupra voastră, ca să nu daţi uitării legământul pe care l-a încheiat cu voi Domnul Dumnezeul vostru şi să nu faceţi vreun chip cioplit, nici vreo înfăţişare oarecare, pe care te-a oprit Domnul Dumnezeul tău s-o faci.
Deuteronomul 4:24 Căci Domnul Dumnezeul tău este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.
Pedeapsa pentru închinarea la idoli
Deuteronomul 4:25 Când vei avea copii şi copii din copiii tăi şi vei fi de multă vreme în ţară, dacă vă veţi strica, dacă vă veţi face chipuri cioplite, înfăţişări ale vreunui lucru, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului vostru, ca să-L mâniaţi,
Deuteronomul 4:26 iau astăzi martori împotriva voastră cerul şi pământul că veţi pieri de o moarte repede din ţara pe care o veţi lua în stăpânire dincolo de Iordan şi nu veţi avea zile multe în ea, căci veţi fi nimiciţi de tot.
Deuteronomul 4:27 Domnul vă va împrăştia printre popoare şi nu veţi rămâne decât un mic număr în mijlocul neamurilor unde vă va duce Domnul.
Deuteronomul 4:28 Şi acolo veţi sluji unor dumnezei care sunt o lucrare făcută de mâini omeneşti, de lemn şi de piatră, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să mănânce, nici să miroasă.
Deuteronomul 4:29 Şi, dacă de acolo vei căuta pe Domnul Dumnezeul tău, Îl vei găsi, dacă-L vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
Deuteronomul 4:30 Şi după ce ţi se vor întâmpla toate aceste lucruri în strâmtorarea ta, în zilele de pe urmă, te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău şi vei asculta glasul Lui,
Deuteronomul 4:31 căci Domnul Dumnezeul tău este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi şi nu te va nimici; El nu va uita legământul pe care l-a încheiat prin jurământ cu părinţii tăi.
Dumnezeul lui Israel mai presus de orice
Deuteronomul 4:32 Întreabă vremurile străvechi, care au fost înaintea ta, din ziua când a făcut Dumnezeu pe om pe pământ, şi cercetează de la o margine a cerului la cealaltă: a fost vreodată vreo întâmplare aşa de mare şi s-a auzit vreodată aşa ceva?
Deuteronomul 4:33 A fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, şi să fi rămas viu?
Deuteronomul 4:34 A fost vreodată vreun dumnezeu care să fi căutat să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări, semne, minuni şi lupte, cu mână tare şi braţ întins, şi cu minuni înfricoşate, cum a făcut cu voi Domnul Dumnezeul vostru, în Egipt şi sub ochii voştri?
Deuteronomul 4:35 Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoşti că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu afară de El.
Deuteronomul 4:36 Din cer, te-a făcut să auzi glasul Lui, ca să te înveţe; şi, pe pământ, te-a făcut să vezi focul Lui cel mare şi ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului.
Deuteronomul 4:37 El a iubit pe părinţii tăi şi de aceea a ales sămânţa lor după ei; El Însuşi te-a scos din Egipt, prin puterea Lui cea mare.
Deuteronomul 4:38 El a izgonit dinaintea ta neamuri mai mari la număr şi mai tari decât tine, ca să te ducă în ţara lor şi să ţi-o dea în stăpânire, cum vezi azi.
Deuteronomul 4:39 Să ştii dar în ziua aceasta şi pune-ţi în inimă că numai Domnul este Dumnezeu, sus în cer şi jos pe pământ, şi că nu este alt Dumnezeu afară de El.
Deuteronomul 4:40 Păzeşte dar legile şi poruncile Lui, pe care ţi le dau azi, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, şi să ai zile multe în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău pe vecie.”
Cetăţile de scăpare de la răsăritul Iordanului
Deuteronomul 4:41 Atunci, Moise a ales trei cetăţi dincoace de Iordan, la răsărit,
Deuteronomul 4:42 pentru ca să slujească de scăpare ucigaşului care ar fi omorât fără voie pe aproapele lui, fără să-i fi fost vrăjmaş mai dinainte, şi să-şi poată scăpa astfel viaţa, fugind într-una din aceste cetăţi.
Deuteronomul 4:43 Aceste cetăţi erau: Beţer, în pustie, în câmpie, la rubeniţi; Ramot, în Galaad, la gadiţi, şi Golan, în Basan, la manasiţi.
Cele Zece Porunci
Deuteronomul 4:44 Aceasta este legea pe care a dat-o Moise copiilor lui Israel.
Deuteronomul 4:45 Iată învăţăturile, legile şi poruncile pe care le-a dat Moise copiilor lui Israel, după ieşirea lor din Egipt.
Deuteronomul 4:46 Aceasta era dincoace de Iordan, în vale, faţă în faţă cu Bet-Peor, în ţara lui Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon şi care a fost bătut de Moise şi copiii lui Israel după ieşirea lor din Egipt.
Deuteronomul 4:47 Ei au pus mâna pe ţara lui şi pe ţara lui Og, împăratul Basanului. Aceşti doi împăraţi ai amoriţilor erau dincoace de Iordan, la răsărit.
Deuteronomul 4:48 Ţinutul lor se întindea de la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, până la muntele Sionului, care este Hermonul,
Deuteronomul 4:49 şi cuprindea toată câmpia de dincoace de Iordan, la răsărit, până la marea câmpiei, sub poalele muntelui Pisga.
Deuteronomul 5:1 Moise a chemat pe tot Israelul şi i-a zis: „Ascultă, Israele, legile şi poruncile pe care vi le spun astăzi în auzul vostru. Învăţaţi-le şi împliniţi-le cu scumpătate.
Deuteronomul 5:2 Domnul Dumnezeul nostru a încheiat cu noi un legământ la Horeb.
Deuteronomul 5:3 Nu cu părinţii noştri a încheiat Domnul legământul acesta, ci cu noi, care suntem toţi vii astăzi aici.
Deuteronomul 5:4 Domnul v-a vorbit faţă în faţă pe munte, din mijlocul focului.
Deuteronomul 5:5 Eu am stat atunci între Domnul şi voi, ca să vă vestesc cuvântul Domnului, căci vă era frică de foc şi nu v-aţi suit pe munte. El a zis:
Deuteronomul 5:6 ‘Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
Deuteronomul 5:7 Să n-ai alţi dumnezei afară de Mine.
Deuteronomul 5:8 Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus, în ceruri, sau jos, pe pământ, sau în ape sub pământ.
Deuteronomul 5:9 Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc
Deuteronomul 5:10 şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
Deuteronomul 5:11 Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.
Deuteronomul 5:12 Ţine ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău.
Deuteronomul 5:13 Şase zile să lucrezi şi să-ţi faci toate treburile.
Deuteronomul 5:14 Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine.
Deuteronomul 5:15 Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins, de aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să ţii ziua de odihnă.
Deuteronomul 5:16 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să ai zile multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.
Deuteronomul 5:17 Să nu ucizi.
Deuteronomul 5:18 Să nu preacurveşti.
Deuteronomul 5:19 Să nu furi.
Deuteronomul 5:20 Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
Deuteronomul 5:21 Să nu pofteşti nevasta aproapelui tău; să nu pofteşti casa aproapelui tău, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, niciun alt lucru care este al aproapelui tău.’
Deuteronomul 5:22 Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului, din nori şi din negură deasă, şi le-a spus la toată adunarea voastră, fără să adauge ceva. Le-a scris pe două table de piatră şi mi le-a dat.
Deuteronomul 5:23 Când aţi auzit glasul acela din mijlocul întunericului şi pe când tot muntele era aprins, căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrânii voştri s-au apropiat toţi de mine
Deuteronomul 5:24 şi aţi zis: ‘Iată că Domnul Dumnezeul nostru ne-a arătat slava şi mărimea Lui şi noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astăzi, am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, şi totuşi au rămas vii.
Deuteronomul 5:25 Şi acum pentru ce să murim? Căci acest foc mare ne va mistui; dacă vom auzi şi mai departe glasul Domnului Dumnezeului nostru, vom muri.
Deuteronomul 5:26 Cine este, în adevăr, omul acela care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului, şi totuşi să fi rămas viu?
Deuteronomul 5:27 Apropie-te mai bine tu şi ascultă tot ce-ţi va spune Domnul Dumnezeul nostru; apoi să ne spui tu însuţi tot ce-ţi va spune Domnul Dumnezeul nostru, şi noi vom asculta şi vom face.’
Deuteronomul 5:28 Domnul a auzit cuvintele pe care mi le-aţi spus. Şi Domnul mi-a zis: ‘Am auzit cuvintele pe care ţi le-a spus poporul acesta: tot ce au zis este bine.
Deuteronomul 5:29 O, de ar rămâne ei cu aceeaşi inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi pe vecie, ei şi copiii lor!
Deuteronomul 5:30 Du-te de spune-le: «Întoarceţi-vă în corturile voastre.»
Deuteronomul 5:31 Dar tu rămâi aici, cu Mine, şi-ţi voi spune toate poruncile, legile şi rânduielile pe care să-i înveţi să le împlinească în ţara pe care le-o dau în stăpânire.’
Deuteronomul 5:32 Luaţi seama dar să faceţi aşa cum v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru; să nu vă abateţi de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga.
Deuteronomul 5:33 Să urmaţi în totul calea pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să umblaţi, ca să trăiţi şi să fiţi fericiţi şi să aveţi zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.
Ţinerea poruncilor Domnului
Deuteronomul 6:1 Iată poruncile, legile şi rânduielile pe care a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să vă învăţ să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire;
Deuteronomul 6:2 ca să te temi de Domnul Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile Lui pe care ţi le dau şi să ai zile multe.
Deuteronomul 6:3 Ascultă-le dar, Israele, şi caută să le împlineşti, ca să fii fericit şi să vă înmulţiţi mult, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi, când ţi-a făgăduit ţara în care curge lapte şi miere.
Deuteronomul 6:4 Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.
Deuteronomul 6:5 Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.
Deuteronomul 6:6 Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta.
Deuteronomul 6:7 Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.
Deuteronomul 6:8 Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi.
Deuteronomul 6:9 Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.
Tâlcuirea poruncii despre dragostea de Dumnezeu
Deuteronomul 6:10 Domnul Dumnezeul tău te va face să intri în ţara pe care a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, că ţi-o va da. Vei stăpâni cetăţi mari şi bune pe care nu tu le-ai zidit,
Deuteronomul 6:11 case pline de tot felul de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, puţuri de apă săpate pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe care nu tu i-ai sădit. Când vei mânca şi te vei sătura,
Deuteronomul 6:12 vezi să nu uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
Deuteronomul 6:13 Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să-I slujeşti şi pe Numele Lui să juri.
Deuteronomul 6:14 Să nu vă duceţi după alţi dumnezei dintre dumnezeii popoarelor din jurul vostru,
Deuteronomul 6:15 căci Domnul Dumnezeul tău este un Dumnezeu gelos în mijlocul tău. Altfel, Domnul Dumnezeul tău S-ar aprinde de mânie împotriva ta şi te-ar nimici de pe faţa pământului.
Deuteronomul 6:16 Să nu ispitiţi pe Domnul Dumnezeul vostru, cum L-aţi ispitit la Masa.
Deuteronomul 6:17 Ci să păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru, poruncile Lui şi legile Lui pe care vi le-a dat.
Deuteronomul 6:18 Să faci ce este plăcut şi bine înaintea Domnului, ca să fii fericit şi să intri în stăpânirea ţării aceleia bune, pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da,
Deuteronomul 6:19 după ce va izgoni pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, cum a spus Domnul.
Deuteronomul 6:20 Când fiul tău te va întreba într-o zi: ‘Ce înseamnă învăţăturile acestea, legile acestea şi poruncile acestea, pe care vi le-a dat Domnul Dumnezeul nostru?’,
Deuteronomul 6:21 să răspunzi fiului tău: ‘Noi eram robi ai lui Faraon în Egipt, şi Domnul ne-a scos din Egipt cu mâna Lui cea puternică.
Deuteronomul 6:22 Domnul a făcut, sub ochii noştri, minuni şi semne mari şi nenorocite împotriva Egiptului, împotriva lui Faraon şi împotriva întregii lui case
Deuteronomul 6:23 şi ne-a scos de acolo ca să ne aducă în ţara pe care jurase părinţilor noştri că ne-o va da.
Deuteronomul 6:24 Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi şi să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, ca să fim totdeauna fericiţi şi să ne ţină în viaţă, cum face astăzi.
Deuteronomul 6:25 Vom avea parte de îndurarea Lui dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.’
Nimicirea canaaniţilor şi a idolilor lor
Deuteronomul 7:1 Când Domnul Dumnezeul tău te va aduce în ţara în care vei intra şi o vei lua în stăpânire şi va izgoni dinaintea ta multe neamuri: pe hetiţi, pe ghirgasiţi, pe amoriţi, pe canaaniţi, pe fereziţi, pe heviţi şi pe iebusiţi, şapte neamuri mai mari la număr şi mai puternice decât tine,

² Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.

⁵ Recunoaşte dar în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe copilul lui. ( Deuteronomul 8:2,5)

În viaţă noi ne întîlnim cu diverse circumstanţe, şi într-un fel, sau altul reacţionăm la ele. Dar ce trebuie să ţinem minte? Cel mai important lucru, nu este situaţia, dar felul cum reacţionăm la ea. Circumstanţele prin care trecem, nu creează emoţiile noastre, ci ne arată emoţiile, care există.

Pliculeţele de ceai nu vor oferi aroma, pînă ce nu vor fi introduse în apă fierbinte, aşa este şi în viaţa noastră , felul cum noi reacţionăm la circumstanţele vieţii, ne arată ce este în inima noastră... Eşti gata să te înveţi smerirea, cînd Dumnezeu te învaţă? Ai dorinţa să păzeşti poruncile Lui Dumnezeu? Siguranţă: eu pot trece peste tot prin Isus, Care îmi dă putere? Sau murmur în nevoi, mormăială, nemulţumire că nu este satietate, abundenţă, prosperitate? Învinuire la adresa Lui Dumnezeu, oamenilor?

Noi decidem dacă se merită să ne supărăm, să ne gîndim ceva rău despre cineva, să ne încredem în cineva, sau să nu facem asta, dacă vom susţine stăruinţele cuiva, sau le vom distruge, să avem prieteni, sau să rămînem cu noi înşine, şi cu ambiţiile noastre. Noi decidem dacă voim să ne smerim, să păzim poruncile Lui Dumnezeu, să învăţăm de la Dumnezeu, sau nu.

Să ne gîndim ce este înăuntrul “pliculeţului nostru de ceai” înăuntrul sufletului nostru. Ce se manifestă cînd el ajunge în “apa fierbinte” circumstanţe …? Ce “aromă” se elimină? Aceasta este ceea ce Tatăl Ceresc aşteaptă de la mine? Văd în aceste greutăţi ceva care lucrează spre binele meu? În ce constă? Ce învăţătură Domnul mi-a predat? Ce am învăţat? Ce nu este bun în inima mea? Dar ce este bun în inima mea?

Să ţinem minte că Dumnezeul nostru ne învaţă, precum un tată îşi învaţă fiul!

Să lăsăm ca greutăţile din viaţa noastră să se transforme în mărturia noastră, precum a fost şi în viaţa lui David. ⁷¹ Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale. ( Psalmul 119:71)!

- Dumnezeul şi Stăpînul meu, Îţi mulţumesc pentru Domnul nostru Isus Hristos, Care îmi dă putere, cînd Tu mă smereşti şi mă înveţi să mă supun! Ajută-mă să-L las pe Isus să lucreze în mine şi prin mine în tot timpul cînd mă înveţi!

Lasă ca greutăţile din viaţa mea să fie o mărturie, că Tu eşti plin de bunătate faţă de mine! În Numele Domnului nostru Isus Hristos m-am rugat. Amin.