Isus spală picioarele ucenicilor Săi (Ioan 13:1-17)

Spălarea picioarelor era o practică obișnuită în lumea antică. Gestul Domnului Isus de a spăla picioarele ucenicilor Săi înainte de a se despărți temporar de ei este bogat în simbolism și semnificație, oferind câteva lecții importante.

1) Domnul Isus S-a scultat, S-a dezbrăcat, S-a încins cu ștergarul (4)

Avem aici o exemplificare dramatică a ridicării Domnului de pe tronul Său, o dezbrăcare a gloriei Sale, pentru a-și asuma rolul de rob.

După spălarea picioarelor, re-îmbrăcarea și așezarea iarăși la masă (12^a) indică întoarcerea la slava pe care o avea înainte de coborâre, re-așezarea pe tron.

Apostolul Pavel în imnul din Filipeni 2 reproduce în cuvinte deosebite această coborâre și ridicare divină. (Filipeni 2:6-11)

2) Se află în această istorie binecuvântată și o imagine a nevoii universale de a fi spălați și curățiți de păcate (8)

Domnul Isus a venit la Simon Petru pentru a-i spăla picioarele. Acesta L-a împiedicat. Domnul i-a zis: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine”. Adică, nu vei fi nicidecum cu Mine în Împărăție.

Numai neprihănirea (curăția) pe care ne-o oferă credința în moartea ispășitoare a lui Isus Hristos ne califică să stăm în prezența lui Dumnezeu.

Petru a înțeles asta mai târziu, căci iată ce scrie: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcat, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui am fost vindecați”. (1Petru 2:24)

3) În gestul lui Isus de a spăla picioarele ucenicilor avem și un exemplu de urmat (15)

Domnul Isus prin gestul de a spăla picioarele ucenicilor, chiar și picioarele lui Iuda, ne dă o lecție de comportament. Scopul Domnului a fost de a revela un model de iubire și compasiune, mai ales în cele spirituale, mai ales în nevoia de curățire de păcate și mântuire.

Bisericile în timp au avut tendința de a interpreta literal învățătura Domnului de aici, dezvoltând ceremonii lunare sau anuale. Iată ce ne spun câțiva cărturari care s-au făcut vrednici de a fi ascultați:

J. Calvin: „Hristos nu impune o ceremonie anuală, ci ne spune să fim gata, de-a lungul întregii vieți, să spălăm picioarele fraților noștri”.

J. Stott: „Porunca nu este să spălăm propriuzis picioarele semenilor, ci să trăim o viață de iubire și de slujire umilă, dispusă la sacrificii”.

ÎNCHEIERE: Poate cuvintele care rezumă cel mai bine istoria lui Isus sunt cele cu care se încheie introducerea din Ioan 13:1: „... fiincă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt”.